Una bucată rezoluție

Post-Christmas

Nu mai cred de mult timp în Crăciunul tradițional. Ăla cu ieslea, cu magii, cu steaua, bla bla. Sărbătoarea pe care o cunoaștem cu toții a fost încă de la început o mare campanie de marketing care a transformat un festival păgân (Saturnalia) într-o mare sărbătoare creștină fără nici o bază istorică. Și știm cu toții cum a fost inventat Moș Crăciun de către Coca Cola prin anii 70.

Pentru mine, Crăciunul nu e despre nici o naștere, nu e despre nici un feeling creștino-mistic. Nici în copilărie nu am fost niciodată la biserică, cu atât mai puțin acum, când nici nu mai cred în povești.

Cea mai frumoasă nuntă

Pentru că sunt frumoși și îndrăgostiți și se vede asta în ochii lor.

Pentru că au fost înconjurați numai de oameni dragi.

Pentru că totul a fost elegant, fin, așa ca ei.

Feliz Aniversário Meu Amigo

Hoje lembrei dos momentos mais mágicos de nossa amizade... 

Dos momentos em que encontrávamos frente a frente 

Denunciando todos os nossos sonhos, 

Todos os sentimentos que comandam o coração. 

Lembrei das risadas que já demos juntos,

Das lágrimas de já nasceram de nossos olhos 

E que ambos enxugamos juntos. 

Desejo que neste dia tão especial em sua vida

Que os Anjos enviem do céu toda a felicidade; 

A felicidade que você merece 

Eu desejo com toda a sinceridade 

E carinho por nossa amizade 

Um Feliz Aniversário 

Meu Amigo!!!

Como sempre e para sempre...

Tu ce ai schimba la tine?

Ieri n-am pontat

Pentru prima dată în cei treișpe ani de când am drept de vot, am simțit că într-adevăr trebuie să mă duc să-l exprim. Bine, am dat cu ștampila și la ultimul referendum și m-am enervat că votul ăla mic al meu n-a contat la nimic și a rămas Băse pe poziție, dar atunci a fost așa, un anti-vot.

De data asta am simțit în sfârșit că pot fi pro-ceva. Că votez pentru un candidat și nu împotriva cuiva. Și m-am dus și am pus ștampila, crezând că pot schimba ceva. Că tineretul din România, acești facebook-iști și IT-iști și corporatiști pe care toată lumea îi blamează pentru că nu contribuie cu nimic la societate, pot schimba ceva.

Din păcate, tot ăia decid. Moșii. Asistații social. Țăranii. Fix cei care nu au absolut nici o contribuție la societate. Cei care trăiesc din banii noștri, noi ăștia tinerii care - în continuare - „nu știu pe ce lume se află”, deși suntem mult mai activi decât au fost ei vreodată.

You Can Be Good Without God

Credința e un subiect delicat. Mai ales în România, o țară eminamente ortodoxă, unde libertatea religioasă, deși scrisă negru pe alb în Constituție, e, în fapt, inexistentă. E de ajuns să spui că X este de altă religie (creștin, necreștin, nu contează) ca să auzi texte de genul „catolicii sunt niște pedofili”, „sectantul ăla” etc etc. Mi-am auzit-o și eu de câteva ori de la familie atunci când s-a întâmplat să am prieten de altă religie. „Păi și ce o să faceți dacă vă căsătoriți? Doar nu te botezi catolică, nu?” De parcă religia în care ești botezat (fără acordul tău, by the way) este cel mai important lucru în relația - orice fel de relație - între doi oameni. 

Facebook și identitatea

Am dat astăzi de următorul comentariu pe Facebook:

Ar fi bine daca s-ar bloca id-urile fara nume si prenume adevarat,sa se faca un pic de curatenie pe fb,ca este site de socializaredeci nu avem de ce sa ne ascundem identitatea.

Independent de greșeli și de identitatea minoritară a doamnei/domnișoarei respective, buba mea este cu modul de a vedea lucrurile. Din punctul meu de vedere, deși premisa de la care se pornește - aceea că Facebook este un site de socializare - este una validă (dar nu și completă), concluzia este complet greșită.

(Aproape) cea mai minunată oboseală

Aia de după o zi de inhalat tot aerul sărat al mării. După ce nisipul şi apa călduță mi-au răsfățat simțurile. După ce am absorbit tot soarele în mine.

Aproape cea mai minunată. 

Saudades

Dos lugares bonitos onde falam Português. 

Das pessoas que sabem como aproveitar a vida e as pequenas e belas coisas diárias.

Da Lisboa, minha adorável Lisboa, que eu conheci junto à gente bonita, da que também tenho saudades.

Da Sintra, com os seus castelos e jardins de contos de fadas. 

Fericirea

Fericirea e simplă. Minunat de simplă și de ieftină.

Nu trebuie decât să ridicăm ochii din pământ din când în când și să privim în jur, cu inima și ochii larg deschiși.

Fericirea e în noi. Nu vine din exterior niciodată. De prea multe ori spunem că nu putem fi fericiți decât dacă. Avem mașină. Avem o casă a noastră. Avem un job extraordinar și câștigăm a shitload of money. Găsim persoana. Ne facem o familie.

Forever

There are things that stay with you forever, whether you want to or not.

The day your father gave you flowers for Woman's Day for the first time.

The first bad grade in school.

The loss of a parent.

The first kiss.

That embarrassing moment you now find funny.

The smell of Sunday mornings in your childhood home.

The first failure, the first success.

Ziua de după

Pentru mine, Paștele nu mai înseamnă nimic de foarte mult timp. Poate doar faptul că avem o zi liberă, ocazie bună de a-mi vedea familia, pe care nu ajung să o văd foarte des. Crăciunul e altfel, e cu moș, cu cadouri, ader la ideile consumeriste (atât de blamate) pentru că mi se pare mai colorat, mai cu bucurie. 

De paști, însă, nu simt nimic. E acolo, pur și simplu. Nu cred în forțe superioare, în oameni care revin din morți (Walking Dead, anyone?), în entități care ne decid destinul. Dacă aș crede în așa ceva, aș lua-o razna, pentru că nu mi-aș putea scoate din cap faptul că toate lucrurile aiurea care mi s-au întâmplat de prin '99 încoace ar fi rezultatul unui complot al cuiva pentru ca viața mea să fie de rahat (exagerez, nu e de rahat, e doar mult altfel decât mi-am imaginat-o eu, mult altfel decât idealul pentru care am luptat - în disperare, câteodată).

Bun venit!

O săptămână de balerini. Somn cu geamul deschis. Prima zi fără dresuri. Lalele colorate.

P.S. Saint Patrick's, 2005. 9.

Schimbări

Mi-a spus mie horoscopul că ianuarie va veni cu schimbări pe plan profesional. Nu l-am crezut. Însă așa e. Au fost câteva săptămâni de haos total în viața profesională. Lucrurile se vor schimba total pentru mine. Mi-e groază, dar abia aștept.

A murit Paul Walker. Wilson? Watson? Whatever

Nu știu exact cum îl cheamă decât dacă stau să caut. Știu doar că a fost un pretty boy care a jucat prin Tânăr și neliniștit. Și cică în Fast & Furious, whatever that is. 

A murit stupid, într-un accident de mașină. Nu conducea el, ci un prieten, și aveau viteză foarte mare. Cam ca în filmele alea de le-a făcut. Nu mai contează că eu sunt de părere că, dacă ești în mașină cu un idiot care conduce iresponsabil, e și vina ta dacă nu-l oprești. 

Omul a fost un actor. Nu știu dacă mai mult sau mai puțin okeiuț, nu l-am văzut în nimic. A bucurat pe unii și pentru asta merită să fie regretat. Chiar dacă, zilnic, mii de oameni mor în accidente de mașină și pe ei nu-i mai regretă nimeni, decât cel mult familia.

Nop

Weekendul ăsta am fost într-un roller-coaster de emoții. Negative, of course. B. nu înțelege de ce mă consum, și câteodată mai scoate câte o chestie pe gură de mă face să mă simt și mai nașpa, și nu înțelege apoi de ce bocesc. Nu știu dacă intenționat sau pur și simplu nu-și dă seama. 

Fiecare lună e o lună pierdută. Nu mai reușesc să mai văd partea bună. Încerc să fac abstracție de faptul că, după aproape un an, eu nu sunt însărcinată, dar eșuez inevitabil. Și lamentabil.

Guilty Pleasures

Mochaccino de la Snack Attack. Deși nu mai beau cafea de mai bine de trei ani, îmi fac această mică plăcere delicioasă o dată pe lună, când mă duc să plătesc rata la apartament.

Limonada de la libanezul din Sun. Pe care o fac cu ceva apă de trandafiri, dar e departe de a fi grețoasă. E răcoritoare și delicioasă.

Harap Alb Continuă. Revista românească de benzi desenate cea mai cool.

Gilmore Girls, Buffy, True Blood... și restul serialelor.

Home-made Hummus. Neapărat cu pastă de susan cu miere.

Sleek.

Somnul de dimineață.

Micul-dejun pe balcon.

Despre câini și nu numai

Am de mult timp în cap acest post, dar n-am avut, până acum, curaj să-l scriu. Pentru că internetul e mare și oameni demenți sunt peste tot și nu știi cine dă peste ce articol de-al tău și iese nașpa. Mi s-a mai întâmplat.

Dar...

Întâmplarea de zilele trecute, cu copilul de 4 ani care a fost omorât de o potaie din asta de pe stradă în parcul Tei, m-a terminat psihic. Și m-a terminat și mai mult hoarda de „iubitori de animale” care au ripostat cu idioțenii de genul „era vina bunicii” sau „de ce a intrat copilul pe proprietate privată”. Tâmpenii care nu merită discutate aici. Mi-ar lua ore să scriu despre asta.

Eu voi vorbi aici despre experiența personală.

Nope

CD 56. No AF. BFN. Frustrated.