Review UBER

În ultima vreme am început să folosesc Uber ca alternativă la taxi. Nu găsesc mereu atunci când plec din Popești și atunci sunt nevoită să apelez la minunatele servicii galbene, dar întotdeauna este prima opțiune și aș vrea să vă spun și de ce.

Toate mașinile cu care am mers au fost curate, spălate, aveau aer condiționat. Nu am simțit niciodată miros de tutun și nici vorbă să fumeze șoferii în mașini, sau să vorbească la telefon!

Unde dansăm salsa în București

Singurele weekenduri în care nu ies la salsa sunt cele în care nu sunt în București. Și chiar și atunci încerc, dacă se poate, să bag măcar o joi sau o duminică de dans, să nu cumva să mai pierd contactul cu lumea asta (deh, traume din cei doi ani de pauză, vreau să recuperez tot-tot).

Acum sunt o grămadă de locuri unde se poate dansa, ceea ce e minunat, pentru că, odată cu creșterea numărului de dansatori din București, au crescut foarte mult și pretențiile și e bine să fie concurență între cluburi, se mai ridică ștacheta.

Nu ajung chiar peste tot pe unde se poate dănțui (de exemplu nu am fost niciodată miercurea în Vintage, nici în Guantanamo nu am fost încă), așa că nu pot să vorbesc decât despre o (mare) parte din locurile în care amatorii de salsa din București pot merge să se zbânțuie în voie.

Restaurant Review: Trattoria Buongiorno

Sâmbătă fu ziua lui Valentin și, deși în mod normal nu mă amuză foarte mult această sărbătoare, am decis cu de la mine putere să-mi ignor instinctele care-mi spun să fug di tăt și-i comercial și să fac ceva mai spieșăl. Relație nouă(-ish), obiceiuri noi, nu?

Inițial aș fi vrut să gătesc ceva, să luăm cina acasă și apoi salsa de voie, dar m-am răzgândit, pentru că 1-băiatul e tare pretențios la mâncare și nu am vrut să-mi asum riscuri; 2-nu aș fi avut timp de cumpărături și gătit, din motiv de ieșit cu fetele pe zi; 3-nu am fost foarte confident că am mai fi ieșit din casă și voiam neapărat, dar neapărat să ajung la petrecerea de la Mania Latina. Așa că am zis să mergem la unul din restaurantele din minunatul grup City Grill, pentru că aveam niște puncte pe cardul Out4Food și era păcat să expire. 

101 in 1001: See 10 Movies at the Cinema

1. The Great Gatsby **

Meh. Leonardo Di Caprio, din nou, în același tip de rol pe care îl tot joacă de ceva vreme încoace. Filmul nu e deosebit și nici nu mă face să vreau să citesc cartea. Mi-au plăcut costumele, asta da, pentru că sunt fan moda anilor 20.

2. Monsters University ***

Funny, dar nu la fel de funny ca Monsters, Inc. Oricum, pe scara personală, nici un alt Pixar nu se compară cu Monsters, Inc. A fost distractiv să-i revăd pe Mike și Sully și să văd de unde a pornit povestea lor, dar filmul nu a avut același farmec fără Boo.

Review: Bia Beauty

În căutările mele de produse cosmetice cât mai naturale, am dat de produsele Bia Beauty pe un site românesc, căruia nu-i voi face reclamă pentru că nu e frumos. Produsele sunt relativ scumpe și la preț se mai adaugă și transportul, așa că în mod clar nu le recomand decât dacă le găsiți pe la noi. Doamna care le face este biolog și lucrează cu ingrediente exclusiv naturale, multe culese din propria grădină (mai multe detalii aici), deci oarecum se justifică prețurile.

Le-am folosit timp de un an de zile, așa că mă simt ok cu a le face un review. Am/am avut de la ei o cremă și un scrub de față, un scrub și un ulei de corp, o cremă de mâini și trei balsamuri de buze, pe care le voi discuta pe rând. 

Restaurant Review: Trattoria Don Vito (Verdi)

Am fost ieri, pentru a nu știu câta oară deja, la Don Vito (fosta Trattoria Verdi), cel de lângă Piața Amzei. În ultimii doi ani, așa, a devenit, cred, restaurantul pe care îl vititez cel mai des atunci când am chef de ieșit în oraș și sunt în pană de idei. Asta pentru că este întotdeauna reliable când e vorba de mâncare bună și atmosferă ok.

Să o luăm cu începutul - și anume cu ambalajul. Locația de la Amzei este perfectă, în buricul târgului, numai bună pentru o întâlnire cu prietenii. Am fost și la Aviatorilor o dată - acolo e mai greu de ajuns, dar e fain că restaurantul se află pe străduțe, într-o zonă liniștită. Ce îmi place este unitatea decorului în locațiile pe care le-au deschis - deși abundă pozele din „Scarface”, care e un film despre un imigrant cubanez (nimic de-a face, deci, cu tema italiană a restaurantului).

Restaurant Review: Terase în 2 Mai

Vă spuneam că am fost la 2 Mai în weekendul trecut și că a fost bine și liniște și timp pentru noi doi. Acum revin și cu Restaurant Review, pentru că am mâncat pe acolo, uneori mai bine, alteori mai puțin bine.

Încep cu Terasa 2 Mai, pe care am vizitat-o în prima zi, când am fost să mâncăm de prânz. Prima impresie, bună. O terasă la umbră, cu multă verdeață și separeuri unde te poți „ascunde” cu jumătatea pentru o masă intimă. Mi-a plăcut și servirea, care a fost promptă. Nici nu ne-am așezat bine că a și apărut o domnișoară (cam nezâmbitoare și plictisită ce-i drept) care ne-a luat comanda; băutura ne-a fost adusă imediat, iar mâncarea a venit după maxim 20 de minute, timp suficient pentru a savura berea rece-rece. Bine, cred că mai erau doar două mese ocupate în afară de a noastră, deci nu se poate spune că i-am testat în condiții de high occupancy.

Restaurant Review: Alioli

Ne-am făcut obiceiul ca, o dată pe lună, să mergem la un restaurant. De obicei asta se întâmplă cam când luăm salariul, ca să nu ne facem prea multe procese de conștiință că dăm banii aiurea. Mie una îmi place să merg la restaurant din când în când, nu prea des, că nu ne dau banii afară din casă, dar e drăguț ca măcar o dată la câteva săptămâni să gătească altcineva în timp ce stai la o vorbă cu iubitul, fără distracții anexe gen televizor sau calculator.

Auzisem numai de bine de Alioli, atât de la prieteni, cât și din blogosferă, așa că am făcut repede-repede rezervare și, deși era una din zilele alea în care ploua și restaurantul e la ceva distanță de mers de metrou, ne-am făcut curaj să-l încercăm.