101 in 1001: Go to an Inter Milano Game

For a second time this season, Inter came to Romania to play a game in Europa League. The first time it was in my home town, in the group stage, against FC Vaslui. Imagine my delight, seeing my favourite team in the world play in the town where I grew up!

This time it was in Cluj, a city I had yet to see (and which I marked on my "visit 5 new cities" list, even if I only got to spend a few hours there. I had to go and I was lucky that my cousin lives in Cluj and she could get me tickets.

The game also marked the first time my boyfriend went to a football game. He's not a fan (in truth, I've never had boyfriends who were football fans, which I count both as bad luck, as I'd like to share this passion with the man in my life, and as a blessing, as I don't get to argue with anyone over this). He says it was the first and last time he went on a stadium, but I'm hoping it wasn't. I guess hope never dies.

Not a Good Day

Mai sunt şi zile din astea, când nu-ţi iese nimic din ce ai vrea.

Nu aş zice eşecuri, ci piedici pe toate planurile. 

Nişte aiureli financiare la muncă, mă omoară focus-ul ăsta pe budget cuts. 

Nişte cheşti lipsă de prin actele (a se citi certificatul energetic) pentru apartament, deci nici azi n-a plecat dosarul la fond, aşa că acum trebuie să aşteptăm după un nou extras de carte funciară. Încă cel puţin o săptămână, asta dacă nu mai descoperă Raiffeisenul alte problemuţe. 

Nişte înotători care n-au ajuns, pare-se, unde tre, aşa că şi plodul se mai lasă aşteptat. 

O mică criză de bocit pe seară. Noroc că al meu bărbat mă iubeşte chiar şi aşa, nebună cum sunt.

Prima casă (4)

Până acum nu am avut nimic negativ de spus despre Raiffeisen. S-au comportat ok şi am apreciat profesionalismul cu care au tratat dosarul meu şi pe mine.

Dar a venit şi prima bilă neagră - sper şi singura. Vineri pe la prânz mă sună domnişoara de la bancă cum că declaraţia pe propria răspundere nu corespunde cerinţelor băncii şi că trebuie refăcută. Asta pentru că nu apare în ea "fiica lui... şi a lui...". Seriously? Şi nu numai că trebuie refăcută, dar dacă nu o duc luni, expiră extrasul de carte funciară şi, guess what, va trebui dus altul. Adică încă o săptămână de aşteptat.

Asta după ce dosarul a trecut pe la juridic şi au avut vreo două săptămâni la dispoziţie să observe că nu era în regulă, nu abia acum, la spartul târgului.

Aşa că mâine dimineaţă trebuie să caut un notar şi să refac declaraţia, în speranţa că va fi ultimul lucru pe care trebuie să-l mai fac înainte de a pleca dosarul la fond. Nu de alta, dar deja nu prea mai am răbdare.

Prima casă (3)

Astăzi am reușit în sfârșit să duc toate actele la bancă, după ce am stat o săptămână după un amărât de extras de carte funciară care ar trebui eliberat în două zile (și a fost cerut marțea trecută). Să te tot bazezi pe ce zic instituțiile statului.

În altă ordine de idei, tot astăzi am primit și raportul de evaluare. Apartamentul a fost evaluat fix la suma cerută de dezvoltator, ceea ce e extraordinar, că nici nu tre să dăm bani în plus la bancă, nici nu ne va costa mai mult asigurarea.

Partea care m-a amuzat pe mine este că, la zona de amplasare, scrie „semicentral”. Foarte tare, în condițiile în care vom sta pe acolo pe unde intră vântul în București. Dar pentru că e în Popești el de fapt, mă laud și eu că stau... mai pi șientru așe.

Săptămâna aviatoare ar trebui să plece dosarul la fond, așa că n-ar trebui să mai dureze mult toată tărășenia. Fingers crossed.

Poate vin toate veștile bune deodată, că organismul meu tot dă semne din ce în ce mai interesante de... alien.

Shopping

Am intrat la magazin să cumpărăm un kil de cartofi şi două lămâi. Am ieşit cu un blender, un cântar de bucătărie (yey!), o răzătoare de brânză, forme de silicon pentru cupcakes şi pungi de nachos.

Fake?

De câteva zile mă „supără” o stare de greață surdă. E acolo, nu foarte deranjantă, doar cât să-mi amintească de existența stomacului meu.

Acum, mă întreb eu, o fi de la alimentație? (Deși n-am mâncat nimic neobișnuit sau mai greu)

O fi creierul meu dement care inventează simptome? (Nu e neauzit la femei care încearcă să rămână însărcinate)

Sau chiar e?...

Mai am de așteptat puțin până să mă lămuresc.

Cum mobilezi un apartament. Part 2

Eu cred că ne-am apucat cam devreme de proiectat mobila, în condițiile în care nici măcar nu dusesem actele la bancă (parcă) atunci când au început dezbaterile. Drept urmare, în ultima vreme ne-am cam pierdut avântul tineresc.

Cu toate acestea, am observat că lucrurile se rezolvă și de la sine câteodată.

Pornisem pe ideea că vom face aproape toată mobila pe comandă. De cumpărat aveam patul și noptierele din dormitorul nostru și canapeaua din living. 

Pentru partea de sufragerie, am rămas pe ideea de comandă. Asta pentru că e cam greu, dacă nu chiar imposibil să găsești în magazine un corp care să poată folosi în același timp ca „perete” despărțitor între bucătărie și living, comodă TV, bibliotecă destul de mare pentru cărțile mele, suport pentru terariu și bar. Și pornind de la asta, evident că și mobila de bucătărie va fi pe comandă, pentru că trebuie să fie în același stil și aceeași culoare. 

Prima casă, partea a doua

Ceea ce până mai ieri era un veritabil șantier începe să arate, încet-încet, a casă. Mai sunt de pus ușile și parchetul și de dat încă un strat de vinarom, plus de scos țeava de gaz care duce în bucătărie pentru că nu vom avea nevoie de ea și arată urât stând așa scop-less pe perete. Deci lucrurile se mișcă într-o direcție bună, nesperat, la cum arăta apartamentul sâmbătă, când am fost să-l vedem și avea 3 plăci de gresie puse.

La final va arăta drăguț, zic eu, și abia aștept să începem aventura cu mobila, pe care o vom face aproape toată pe comandă, că avem fițe și nu prea găsim în magazine ce vrem noi.

Cu banca, însă, mai avem de așteptat puțin. Am primit preaprobarea financiară la mijlocul săptămânii trecute, dar pe juridic e preaprobat condiționat deocamdată, pentru că mai au nevoie de niște acte de la dezvoltator (un extras la zi de carte funciară).