Restaurant Review: Trattoria Buongiorno

Sâmbătă fu ziua lui Valentin și, deși în mod normal nu mă amuză foarte mult această sărbătoare, am decis cu de la mine putere să-mi ignor instinctele care-mi spun să fug di tăt și-i comercial și să fac ceva mai spieșăl. Relație nouă(-ish), obiceiuri noi, nu?

Inițial aș fi vrut să gătesc ceva, să luăm cina acasă și apoi salsa de voie, dar m-am răzgândit, pentru că 1-băiatul e tare pretențios la mâncare și nu am vrut să-mi asum riscuri; 2-nu aș fi avut timp de cumpărături și gătit, din motiv de ieșit cu fetele pe zi; 3-nu am fost foarte confident că am mai fi ieșit din casă și voiam neapărat, dar neapărat să ajung la petrecerea de la Mania Latina. Așa că am zis să mergem la unul din restaurantele din minunatul grup City Grill, pentru că aveam niște puncte pe cardul Out4Food și era păcat să expire. 

Am ajuns la Trattoria Buongiorno din Centrul Istoric nu neapărat voit, ci pentru că nu am reușit să fac rezervare nici la Caru' cu Bere, nici la Hanu' Berarilor, în nici una din locații (deh, Valentin+sâmbătă seară+faptul că m-am trezit să sun abia vineri pe la prânz).

Mai fusesem la Trattoria prin vară cu fetele și nu am fost foarte încântată de experiență. Meniu mediocru, prețuri mari. Atunci mă apucasem să scriu un review (pe care nu l-am publicat) și spuneam că am cam dus dorul pizzeriei care era înainte în locul acestui pretențios local (nu mai știu cum îi zicea, dar avea pizza cu nume de echipe de fotbal - inclusiv Inter, yumm!, salate decente, paste tradiționale și bere ieftină). Mai scriam atunci așa:

Poate că ar fi trebuit să merg pe ceva paste/pizza, nefițos, și e posibil să fi avut o părere ceva mai puțin rea. Am optat în schimb pentru o porție de Gamberi con salsa dolce leggermente picante și o salată de ruccola, care, cu băutura de rigoare, m-au dus la minunata sumă de 63 de lei și am ajuns acasă mai înfometată decât intrasem în restaurant. 

În esență, am primit vreo 7 creveți minusculi, înșirați estetic pe o farfurie care la mine acasă ar ține loc de tavă, înmuiați într-un sos dulce-acrișor-deloc picant care era absolut identic cu acele sosuri chinezești pentru pui care au început să apară de ceva vreme prin supermarketurile noastre.

Anyways. Reluarea mi-a mai schimbat puțin impresia, dar nu cu foarte mult. Mâncarea a fost mai ok, cel puțin pentru mine. Am mers pe varianta clasică a pastelor cu somon, pe care nu prea au cum să le strice decât dacă peștele e nașpa, și nu am greșit cu alegerea. Băiatul și-a luat ceva antipasti că mâncase pe la 5 și nu-i era foarte foame - niște vinete gratinate, cu mozzarella și parmezan. N-au fost rele, dar mozzarella aia lăsase o grămadă de ulei în procesul de gratinare. În schimb focaccia a fost mișto, moale, gustoasă, cu muuult usturoi, fix pe placul nostru.

Mi-a mai plăcut și vinul - am ales un rozé demi-sec (îmi pare rău că n-am reținut numele) care a mers bine cu mâncarea. Ne-a fost recomandat de domnișoara care ne-a servit și mi-a plăcut faptul că nu s-a aruncat la a ne recomanda cel mai scump vin din meniu (cred că dimpotrivă, era din sfera low-cost), ci unul care să fie într-adevăr ok în contextul mâncărurilor comandate. Aș fi vrut să mă bag și la un desert, dar eram deja cam full și nu știu cât de bine am fi dansat cu burțile pline. Totul a fost în jur de 100 de lei (cu tot cu bacșiș).

Ce nu mi-a plăcut:

• Domnișoara care ne-a servit a devenit foarte acră pe parcursul serii, deși pornise bine. Am înțeles că era foarte aglomerat și alerga pe acolo ca un titirez, dar nah, asta vine cu job-ul. Nu e scuzabil să ai o atitudine de rahat față de niște clienți care au venit să se simtă bine și nu te-au tratat cu fundul. Eu am o mare problemă cu oamenii care nu înțeleg conceptul de customer service (vine și cu formarea profesională). De altfel, asta s-a reflectat și în bacșișul pe care l-am lăsat.
• Au înghesuit multe mese într-un spațiu care nu se pretează la așa ceva. Probabil au vrut să prindă cât mai multe rezervări într-o seară cu tematică mai specială, dar noi eram cumva în drum și trebuia mereu să ne dăm la o parte pentru a lăsa chelnerii să treacă între mesele de pe margine.
• Când am cerut nota, domnișoara care ne-a servit nu m-a întrebat dacă să-mi ia punctele de pe card, așa că doar mi-a încărcat cardul Out4Food cu punctele acumulate pe nota de plată din seara respectivă. Aici poate a fost și greșeala mea că nu i-am spus, dar peste tot pe unde am mai fost m-au întrebat ce să facă cu punctele, așa că o trec la minusuri.

Probabil că o să mai ajung pe la Trattoria Buongiorno, e convenabil ca preț (dacă nu te arunci la specialități gen fructe de mare) și e comod ca localizare, și, cine știe, poate îmi mai schimb părerea în timp, dar deocamdată încadrez acest restaurant în categoria „meh, se poate și mai bine”.