Am fost ieri, pentru a nu știu câta oară deja, la Don Vito (fosta Trattoria Verdi), cel de lângă Piața Amzei. În ultimii doi ani, așa, a devenit, cred, restaurantul pe care îl vititez cel mai des atunci când am chef de ieșit în oraș și sunt în pană de idei. Asta pentru că este întotdeauna reliable când e vorba de mâncare bună și atmosferă ok.
Să o luăm cu începutul - și anume cu ambalajul. Locația de la Amzei este perfectă, în buricul târgului, numai bună pentru o întâlnire cu prietenii. Am fost și la Aviatorilor o dată - acolo e mai greu de ajuns, dar e fain că restaurantul se află pe străduțe, într-o zonă liniștită. Ce îmi place este unitatea decorului în locațiile pe care le-au deschis - deși abundă pozele din „Scarface”, care e un film despre un imigrant cubanez (nimic de-a face, deci, cu tema italiană a restaurantului).
Vara, ador terasa lor din spatele clădirii (e, de fapt, o curte interioară). E verde, acoperită, deci șanse minime să te plouă sau să-ți bată soarele în cap, iar în zilele caniculare, dau drumul la stropitori - ce mai, de vis!
Acum despre mâncare. Încep prin a spune că porțiile sunt imense și nu ai cum, efectiv, să mănânci și felul unu, și felul doi, și desert, decât dacă esti sac fără fund. Mâncarea este foarte bună - cel puțin ce am gustat eu până acum. Recunosc, sunt sclava obișnuințelor și iau cam aceleași lucruri de fiecare dată - paste cu fructe de mare (ori Tagliatelle Verde al Salmone, ori Linguini ai Frutti di Mare). Mi s-a spus de persoane avizate (aka B., care are o obsesie pentru pastele Carbonara și asta comandă 95% din timp când mergem în oraș) că sunt delicioase și Spaghetti Carbonara. Mi-am luat și salate la ei, care au fost ok. Ieri am mâncat, pentru prima dată, supă cremă de broccoli, pentru care aș fi avut doar cuvinte de laudă dacă nu ar fi fost puțin apoasă.
Dar cireașa de pe tort este cheesecake-ul. Este, fără să vă mint, cel mai bun cheesecake pe care l-am mâncat vreodată. Visez la acel cheesecake și îmi pare rău că ieri eram prea plină ca să mai comand unul. Cum ar zice Marshall, „Seriously, my stomach was like "Hey bro, I don't know what you're eating cause I don't have any eyes but it's basically awesome so keep sending it down.”
Prețurile nu sunt mici, dar nici nu îți dai tot salariul pe o masă acolo. Iar ca și parte mai puțin pozitivă, meniul este atât de mare încât nu ai timp să testezi toate bucatele, decât dacă te duci acolo în fiecare zi.
Fără a mai comenta, închei prin a spune că este un restaurant pe care îl ador și unde mă întorc iar și iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu