Cum angajez

Mi-a venit ideea acestui articol după ce am citit câteva similare pe LinkedIn. De fapt, acolo este o întreagă secțiune de „How I Hire”, cu articole scrise de persoane din diverse companii. 

So, cum angajez eu? O să rezum într-un singur cuvânt - diversitate. De la început, am vrut să construiesc echipa în așa fel încât să am personalități cât mai diferite. Pe lângă faptul că, pentru mine ca manager, se creează un mediu de lucru dinamic și interesant, e un lucru bun și pentru echipă, deoarece intră în contact cu oameni diferiți, învață să relaționeze cu persoane care vin din medii diferite și, deși poate părea SF în teorie, în practică productivitatea și calitatea muncii crește.

Clientul pentru care lucrez momentan este o foarte importantă companie care activează în zona audio/video. Ei au și o cerință de recrutare, și anume oameni cu interes de a se dezvolta în aceasă direcție. Nu reușim întotdeauna să găsim muzicieni sau editori care să știe și alte limbi străine în afară de engleză, așa că mai angajez și persoane care nu au neapărat experiență în zona asta - dar principala condiție este să fii deschis la a învăța chestii noi și fun.

În momentul în care intru în sala de interviu, încerc să-mi dau seama cum s-ar integra persoana respectivă în echipa deja formată. Care ar fi rolul ei în echipă? Ar lua imediat o poziție dominantă? Ar sta în umbră să vadă ce se întâmplă? Ar fi tot timpul cu zâmbetul pe buze? În fiecare echipă, e nevoie de oameni din toate aceste categorii. 

În acest moment, echipa mea - incompletă, de altfel (caut franceză în disperare) - e un mix de băieți și fete, în mod aproximativ egal. Asta am căutat de la început, pentru că prea mulți băieți înseamnă prea multă bășcălie, iar un exces de estrogen duce la comportamente de precupețe, deși ele, în alt context, ar fi femei inteligente. Deci întotdeauna e bine să fie un echilibru între sexe - și da, câteodată targetez un anumit grup, atunci când balanța înclină puternic într-o direcție sau alta.

Echipa mea e un mix de oameni din diferite zone ale țării. Faptul că ardelenii sunt calmi și oltenii foarte agitați nu e doar un stereotip. A fost testat și răs-testat și - și aici - e bine să fie un amestec.

Oamenii mei sunt personalități foarte diferite - am grupul microbiștilor, una bucată muzician rebel și plin de tatuaje, vegetarieni, activiști, oameni care au studiat în alte țări, oameni serioși și oameni puși pe șotii, fumători și nefumători, oameni care nu concep să întârzie nici un minut sau oameni mai relaxați. E un amestec minunat, care mă face să mă simt câteodată ca doamna învățătoare, dar care mă ajută să facem din proiectul ăsta unul performant. Ce nu se întâmplă la noi la birou? Nu ne plictisim. 

Cu experiență sau fără? Și asta e o întrebare dificilă - una pe care am și primit-o de la o cunoștință la o bere. La fel, prefer un mix. E nevoie de oameni cu experiență în domeniu, care să poată fi pilonii pe care se construiește echipa, dar aceștia nu trebuie neapărat să reprezinte majoritatea, cel puțin nu la nivel de agent. Un om fără experiență poate fi mai ușor de modelat, de adus la nivelul de care ai nevoie cu un efort mai mic câteodată - pentru că oamenii care au lucrat deja în domeniu au așteptări mai mari, salariale și nu numai, sunt mai greu de motivat și vor pleca mai repede.

La teoria asta a diversității există și excepții. Sunt unele persoane pe care nu le-aș (mai) angaja - decât poate forțață de circumstanțe. Deși poate părea narrow-minded, vă asigur că am avut experiențe negative cu astfel de persoane. 

• Nu aș mai angaja pesimiști, oameni care stau mereu cu frica drobului de sare, pentru că sug toată energia pozitivă din grup. 
• Nu aș mai angaja piți/cocalari. Am avut experiențe cu oameni de genul, care nu făceau nimic altceva toată ziua decât să vorbească de mașini și femei.
• Nu aș mai angaja oameni incapabili să relaționeze cu cei din jur, pentru că lucrul în echipă e o componentă esențială în acest job.
• Nu aș mai angaja homofobi și rasiști, pentur că suntem o companie multinațioanlă și multiculturală, în care nu e loc de intoleranță.
• Nu aș mai angaja oameni a căror vârstă depășește 35 de ani, pentru că media de vârstă e undeva pe la 25 și diferențele mari nu fac decât să strice echilibrul, să izoleze persoanele și să se ajungă la discuții idioate legate de activitățile de grup.

Observați că aceste lucruri se referă mai mult la trăsături de personalitate decât la cunoștințe tehnice. Pentru că poți învăța un om să lucreze cu un calculator, dar comportamentul e mai greu de corectat, mai ales după o anumită vârstă.