Mi-a adus aminte ticker-ul că mâine trebuia să ne luăm. Și cât de mult life sucks din când în când.
Am fost semi-deprimată săptămâna asta. Weepy. Și nervoasă că nu am stat deloc împreună, pentru că berea cu băieții e mai importantă. Nu mai zic nici că m-a lăsat singură pentru al doilea weekend la rând - prima dată pentru team building acum pentru o vizită la ai lui pe care nu sunt convinsă că nu putea s-o amâne. Vizită de care doar m-a anunțat, fără să mă întrebe dacă nu vreau și eu cumva să merg - și mai comentează apoi de taicămiu.
Well...
Mi-am propus ca în weekend să nu stau în casă cranky. Mă văd cu o prietenă pe seară, poate mâine ies la shopping sau în parc la citit. Chestii pe care nu prea pot să le fac când e el acasă. Refuz să zac și să mă gândesc la ce ar fi putut să fie. Nu are sens.
În altă ordine de idei, sunt bucuroasă că au ajuns la noi, la distanță de doar câteva zile, atât bunicii mei, cât și tata. Au venit să vadă apartamentul și le-a plăcut. Înseamnă că e bine.
Além disso...
Hoje é seu aniversário. Não esqueci. Só não sei o que dizer mais. Só ... ser feliz!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu