De data asta foarte aproape de casă. Ai mei bunici au fost astăzi victima unei astfel de inșelăciuni - sau, mai bine zis, potențiale victime, pentru că s-a rezolvat problema repejor și n-au apucat să trimită bani la cine știe cine.
Pe scurt, cum funcționează metoda:
Un grup de infractori sună părinți care au copiii plecați prin alte orașe/țări (de obicei caută persoane mai în vârstă) pentru a le spune că fiul/fiica a făcut un accident și acum e la poliție/spital și nu poate vorbi. Cel care sună se dă drept avocatul din oficiu (și câteodată altcineva - care se dă drept fiul/fiica - intervine la telefon plăngând sau vorbind incoerent, pentru a da mai multă credibilitate poveștii). „Avocatul” recomandă părinților să nu-și sune copilul pentru că nu are cum să vorbească. Evident, cere o anumită sumă de bani pentru a „rezolva” situația.
So... de dimineață ai mei bunici au primit un telefon în care li s-a spus că „fata” (adică eu, că fata lor s-a dus la Doamne-Doamne de mai bine de 10 ani) a făcut un accident conducând mașina unei colege, accident în care a lovit un copil, care acum e internat la Floreasca. Omul care a sunat s-a dat drept avocatul din oficiu și le-a spus că eu sunt în față la procuror și că nu pot vorbi (dar totuși „m-a” dat la telefon, iar „eu” le-am povestit plângând cum am făcut un accident și am nevoie de bani). Booon. Acest „avocat” le-a spus că pot scăpa de pedeapsă dacă dau o sumă de bani (n-am insistat să aflu ce sumă, că mi s-ar fi ridicat părul pe spate) mamei copilului, pentru a nu depune plângere.
Norocul a fost că bunică-mea m-a sunat. Nu știu dacă chiar imediat, cred că mai întâi l-a sunat pe fratemiu să-i zică că s-a întâmplat ceva rău. Anyways. M-a sunat femeia disperată că acum-acum îmi trimite banii pe card.
- Ce bani?
- Banii, stai liniștită, acum ți-i trimitem. Să nu-ți faci probleme, rezolvăm.
- Uhmm... ok, dar totuși ce bani?
- Păi a zis avocatul.
No și atunci mi s-au aprins beculețele și am reușit, cu chiu cu vai, să calmez femeia și să-mi explice despre ce bani e vorba. Nu mai spun că am vorbit și cu bunică-meu la telefon și mi-a luat ceva timp să-l conving că nu, nu sunt la poliție, sunt la muncă, unde am fost toată dimineața, și înainte de asta dormeam frumos acasă la mine. Și nu, nu am condus nici o mașină, unu, pentru că nu aș avea curaj să conduc în București decât după vreo trei luni de repetat școala, și doi, carnetul mei e expirat de prin iulie și nu l-am refăcut.
M-am cam supărat pe ei că au pus botul la așa ceva, când există avertizări peste avertizări de astfel de încercări de înșelăciune, dar măcar au avut prezența de spirit să mă sune pe mine înainte să trimită bani la nu știu cine și să rămână fără pensie. Bașca l-au mai și speriat pe fratemiu degeaba.
Deci da. Fun fun fun. Și așa se anunța o zi plictisitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu