E începutul lui octombrie și eu deja sunt cu dres de iarnă pe mine. Eu, cea care nu punea dres de nici un fel până spre noiembrie așa. Urăsc să mă îmbrac cu multe haine. Vreau înapoi la fustele mele de vară, la rochii, la cămăși fără pulover pe deasupra.
Eu sunt aia care nu crede că fiecare anotimp este frumos. Iarna e oribilă de-a dreptul, o adevărată Baba-Cloanța. Nu mă încântă prima zăpadă decât cel mult de la adăpostul casei mele călduroase (though, god knows cât de călduros va fi apartamentul ăsta nou...), cu o cană de ceai cu scorțișoară în mână. Și să nu dureze mai mult de câteva ore. Nu mă încântă nici Crăciunul, o sărbătoare pe care am ajuns s-o urăsc după ce a murit mama.
Toamna nu e nimic altceva decât un preambul la iarnă. Ploi, nori, frig, totul gri și deprimant de parcă am trăi la Bruxelles. Da, e frumos când sunt douășcinci de grade afară, soare și vezi plantele luând culori arămii. Și îmi place lumina aia de după-amiază însorită de toamnă, și faptul că pot să-mi scot la plimbare anumite haine și pantofi. Dar cam atât. În nici un caz nu îmi place toamna ASTA.
Mi-e silă când mă gândesc că mai avem vreo 6 luni de frig. E horror. Nu pot funcționa cum trebuie la temperaturi din astea - deși nu neapărat pentru că aș fi friguroasă, ceea ce nu sunt, ci pur și simplu pentru că nu îmi place frigul. Deloc deloc deloc.
Mi-ar plăcea să pot intra în hibernare până în martie, ca urșii. Aș fi extrem de fericită să fiu trează doar jumătate de an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu