Anul începuse minunat. Mă refăceam cu spor după operația de apendicită (oh yeah, am făcut-o și pe asta, deși ziceam că eu-s batman și nu am cum să pățăsc așa ceva), ne hotărâsem noi să procreem, mă ceruse (oarecum), ne făceam planuri de apartament. Mai apoi a venit inelul, am stabilit data, am devenit proprietari. Toate bune și frumoase. Trebuia să fie cel mai cel an din viața mea, și damn, cum se potrivise minunat cu anul în care făceam 30, fix ca să n-am motive să mă plâng că făceam 30.
Oh well...
Anul se termină nașpa. De pe la jumatea lui încoace se întâmplă numai porcării. Ba ne-am certat din cauze de familiile noaste excepționale și am amânat nunta, pe termen nedefinit, ceea ce a dus la și mai multe probleme cu ai noștri. Ba am încercat să discutăm în mod civilizat (eu) sau să evităm discuțiile în mod necivilizat (el) despre problemele noastre, doar-doar s-or rezolva (eu) sau s-or ascunde sub preș (el, spre eterna pretindere că nu există). Ba am avut diverse probleme cu apartamentul, de la mobilă făcută aiurea, bani dați degeaba, și mai nou, o țeavă de apă care inundă pe vecinul de dedesubt, astfel încât va trebui să spargem probabil juma de bucătărie, asta în apartament care abia ce a făcut 6 luni. Bașca a mai explodat și o sticlă de must fix in the middle of the living room, astfel încât peretele meu mov mai are un frățior, deci tre să văruim.
Și bomboana de pe tort, sau colac peste pupăză (which, by the way, nu face sens de nici un fel), jobul la care visam eu de niște ani încoace s-a dovedit a fi un mare bust, așa că plănuiesc după anul nou să mă apuc serios de revizuit viața profesională.
Și dacă mă întrebați cum merge cu procreatul, oh well, nu merge. Nu merge de 10 luni de zile, ceea ce iar îmi dă peste cap teoria de wonder woman ce (nu) sunt, pentru că eu credeam că o să se prindă de prima dată și acum o să-l am deja.
Sunt, deci, în extaz. Aștept cu nerăbdare sărbătorile, by definition the second most depressing time of the year după ziua mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu