Fericirea

Fericirea e simplă. Minunat de simplă și de ieftină.

Nu trebuie decât să ridicăm ochii din pământ din când în când și să privim în jur, cu inima și ochii larg deschiși.

Fericirea e în noi. Nu vine din exterior niciodată. De prea multe ori spunem că nu putem fi fericiți decât dacă. Avem mașină. Avem o casă a noastră. Avem un job extraordinar și câștigăm a shitload of money. Găsim persoana. Ne facem o familie.

Nu.

E minunat să avem visuri, să ne dorim mai mult de la viață. E groaznic să ne închidem în ele, să nu mai vedem nimic în jur din cauza lor. Obsesii. Care, netratate, duc la frustrări inutile, depresii, imposibilitatea de a ne trăi viața în mod echilibrat și frumos.

E o revelație. Una oarecum nu nouă, ci redescoperită. Mă blocasem în niște lucruri, uitasem de mine în procesul de a face totul pentru fericirea altcuiva. Am dat restart. Mi-am făcut timp pentru mine. Pentru plăcerile simple. Redecorat. Dansul, my love. Plimbări aiurea pe străduțe de care nu știam. Apusuri. Tapas și vinho verde. Zâmbete spre copii și căței. Văzut prieteni dragi. Dating.

Mi-a luat ceva s-o regăsesc. Dar e aici.