Mai stai și tu pe acasă

Asta mi-a zis un coleg de birou la un moment dat, când vorbeam de programul meu de după muncă.

Luni și miercuri - dansuri (ballroom). Câteodată miercurea și baschet. Ajung acasă pe la 10 jumate.

Marți și joi - dansuri (salsa&co.). Ajung acasă pe la 9 jumate-10.

Vineri, sâmbătă - program de club (salsa, nu bumți bumți, nu vă impacientați). Câteodată în ambele zile, câteodată doar în una din ele, uneori chiar și joi (nu mă întrebați cum rezist vineri la muncă!), am ieșit la salsa chiar și duminică seara. 

De exemplu (săptămâna asta): 

• luni cha cha și salsa
• marți salsa
• miercuri rumba și vals vienez
• joi fără cursuri, din cauză de Halloween party la școala de dans (party la care am și fost, evident)
• vineri (azi) party de zi de naștere
• sâmbătă party (festival de salsa)
• duminică vot, ieșit cu o prietenă, și mai vedem

Printre picături, încerc să mă mai văd cu lumea, deși recunosc că mi-am cam ignorat prietenii în ultima vreme.

Uneori duminica sunt efectiv terminată și picioarele mele protestează violent după atâtea zile de dans pe tocuri. Sunt zile de luni când ajung la birou mai obosită decât am terminat săptămâna. Nu mai am timp să-mi văd serialele, se tot adună episoade nevăzute. Nu mai am atât de mult timp să mă ocup de casă. Sunt vreo trei luni de când merg pe programul ăsta și mă mai întreb din când în când cât o să mai rezist.

Daaar... e genial. Mă simt mai alive decât în timpul facultății, când teoretic era timpul pentru distracții din astea (dar nah, pe vremea aia aveam un boyfriend pentru care distracția maximă era ieșitul la film). Am dat jos niște kile, fumez mai puțin (și din cauză de boyfriend nefumător, recunosc), mă simt mai tânără și mai activă (clar sunt muuult mai activă decât în ultimii ~3 ani).

Nu vreau să schimb nimic din stadiul actual al lucrurilor, chiar dacă uneori pic de oboseală duminica și nu sunt în stare să mă ridic de pe canapea.

Nu știu dacă e midlife crisis (așa-mi place să-i zic, mai ales că în ultima vreme m-a apucat și schimbatul de garderobă și, believe it or not, am început să port blugi și pantaloni de piele!), dar e cea mai mișto perioadă din viața mea. Fac ce-mi place, mă ocup de hobby-urile mele, am pe cineva fun în viața mea, dansez până la epuizare, mă distrez mai tare decât la 20, când eram atât de nesigură pe mine că nu reușeam să mă simt bine decât alături de oameni din cercul intim.

Așa că nu, n-o să stau pe acasă. E cozy căsuța mea, dar nu e geloasă pe faptul că o vizitez doar noaptea târziu. Suntem într-o relație open, așa.