(Că oricum numa' vară nu fu anul ăsta.)
Trag de mine să rezist heroic în birou când tot ce vreau este să mă așez pe iarbă într-un parc, cu o carte în mână, și să mă bucur de ultimele raze de soare.
Amân momentul dresurilor, deși dimineața cam dârdâi, dar așa-i de fain afară pe la prânz că mi se pare un sacrilegiu să-mi acopăr de pe acum picioarele. Las' că o să tot fac asta la iarnă.
Mă plimb mult pe jos, în orele alea (puține) libere pe care le strecor printre muncă, dansuri, baschet și... altele.
E mișto de tot vremea asta și tot ce vine cu ea, de la mirosul de ardei copți și dovleac la cuptor (note to self: supă de dovleac cu mascarpone, yumm!) la frunzele zburate de vânt. Până și Bucureștiul e mișto these days.
Se pare că-ncepe să-mi placă toamna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu