Ultima lună de vară. Chestia asta mă întristează. Eu trăiesc tot anul pentru vară, abia o aștept, cu speranță de suflet muribund, și se duce atât de repede că simt cum mi se scurge viața printre degete. Da, știu, e trist, e trist că trăiesc un an de zile pentru trei luni amărâte, dar asta e ce simt eu. Și de asta vreau să fug într-un loc unde e vară tot timpul.
Ultimele șapte luni s-au scurs mult prea repede, între cicluri și ovulații, între zile de 15 care mi-au adus fericire, dar acum îmi usucă sufletul, între drame de telenovelă mexicană de care speram că scap până la vârsta asta, între a fi și a nu fi eu, între amoruri, dezamăgiri și speranțe.
August... ce lună mirifică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu