Număr zilele avidă. Cam de când ne-am pus pe treabă, chestie care a coincis, mai mult sau mai puțin, cu operația mea de apendicită, organismul meu, care nu se mai rebelase de ani buni, a luat-o iar razna. Ce trebuia să funcționeze ceas, cu o frecvență de 31 de zile, vine și pleacă cum îl taie capul, ba la 34, ba la 48, că nu mai știu ce naiba vrea de la mine.
Așa că m-am transformat în stalker al propriului organism, un stalker nebun, care pândește după cele mai mici semne de anormalitate, fiecare durere mai altfel, fiecare bob de transpirație care nu-și are locul. Urmăresc țânșpe mii de calendare, în funcție de durata normală, durata medie, durata cea mai lungă. Nebunie curată, ce mai.
Deocamdacă am trecut două hopuri. Mai am unul. Poate de data asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu