E puțin cam horror să organizezi o nuntă. Sunt foarte multe detalii care par fun la început și apoi, când începi să vezi prețurile, te simți cam strâns de cojones. Și eu n-am cojones.
Noi încă nu ne-am apucat efectiv și problemsul principal e că facem două, în părți de țară diferite, în condițiile în care noi cu greu ne putem mișca fundurile din București din cauze de job.
Pentru cununia civilă nu-mi fac extraordinar de multe griji. Restaurantul e booked și nu trebuie să plătim avans deloc. Vom ieși și foarte ieftin la meniuri pe motiv de rude de-al țînșpilea. La băutură, vom plăti numai ce se va consuma, restul ducem înapoi. Pentru prăji, mama soacră știe pe cineva. Trebuie să ne hotărâm cu invitațiile - va face tot ea o selecție, ne va trimite și vom alege. Practic, preocuparea noastră va fi să reușim să nu o luăm la fugă în cele 4 luni care au mai rămas și să ne cumpărăm rochia, respectiv costumul. (Cică vrea costum, deși spunea acum vreo două luni că nici la nunta lui nu va purta. Eu nu-l oblig. Imposibili bărbații ăștia)
Partea nașpa, dar nașpa de tot va fi cu nunta de la Piatra, de la anul. Dacă asta nu mă interesează foarte mult, cealaltă va fi, efectiv, nunta mea. Am o viziune în cap, știu că vreau albastru, orhidee și rochie de la Pronovias, Pinterest-uiesc la greu după idei, dar mi se pare complicat tare cu găsitul restaurantului și cu banii. O să facem noi totul, ceea ce îmi dă avantajul de a putea organiza lucrurile cum vreau eu și de a refuza invitați „din obligație”, dar asta va însemna și extraordinar de multă bătaie de cap. Nici nu terminăm bine cu stresul legat de apartament și începe altă nebunie.
Oh well... de azi în patru luni o să mă cheme Szocs. Și de azi în 13 luni o să se facă el ortodox. Teoretic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu