Leapșa. Despre cărți

Pentru că nu am mai scris de mult și se potrivește perfect cu starea de hibernare care m-a apucat odată cu prima zăpadă, avem aici o leapșă despre cărți.

Prima mea amintire cu mine citind

Hmmm... să tot fie vreo douășcinci de ani de atunci, deci amintirile sunt cam blurry. Am învățat să citesc pe niște cărți mari, cartonate, colorate foarte mișto pentru vremea aia (înainte de 89). Puteai să spargi capul la cineva cu ele sau să le folosești pe post de rachetă de tenis, ceea ce s-a și întâmplat. Cred că primele cărți pe care le-am răsfoit au fost Aventurile lui Habarnam și Crăiasa Zăpezii.

Prima carte pe care am citit-o și recitit-o

Prima, sau primele, au fost cele de Povești Nemuritoare și Singur pe lume (deși asta ultima nu aș mai avea curaj să o citesc acum). Avea bunică-mea în bibliotecă toată seria de PN, abia așteptam să mergem la ea să le subtilizez. Au mai urmat și altele, printre care seria Winetou, cărțile Agathei Christie, iar mai târziu, Jocul cu mărgele de sticlă, Un veac de singurătate, LOTR...

O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească

Revin la Povești Nemuritoare, deși nu știu în ce măsură se mai publică. Basmele lui Andersen, în mod clar. Ce nu aș recomanda nici celui mai aprig dușman sunt poveștile lui Creangă. O fi el de-al nostru, dar Capra cu trei iezi e borderline horror.

Locul meu preferat de citit

Durău, în leagăn, pe terasa cu vedere la iaz. Din păcate, asta se întâmplă cam o dată pe an. Acasă, pe balcon. Dar cel mai mult timp acordat cititului se petrece pe metrou.

Accesorii obligatorii în timpul lecturii

Cana cu ceai, o pernă moale, șosete călduroase. Și cartea, evident.

Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare 

Sunt mult prea multe pentru a le număra. Pe lista de cărți de cumpărat, pe de altă parte, în acest moment sunt 22 de titluri, dar în mod cert acest număr va crește la prima vizită la Cărturești.

Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o

Vargas Llosa, O mie și una de nopți. Care e teatru, deci mă voi chinui mult să o citesc, dar Vargas Llosa is my god și tre să am tot ce a scris.

O carte care mi-a schimbat viața într-un fel

Sunt multe, foarte multe. Una e Un veac de singurătate, care mi-a făcut cunoștință cu Márquez, literatura sud-americană în general și cu literatura matură, de calitate. O alta e Stăpânul inelelor. Clișeu, dar simt că a stat la baza formării mele ca devorator de fantasy.

O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească

Aici intră tot ce a scris Jules Verne. I hate the guy. Tot aici intră rușii. Literatură mai deprimantă ca cea rusească nu cred să existe.

Trei dintre scriitorii mei preferați

Doar trei? Hai să zicem, Gabriel García Márquez, Mario Várgas Llosa și Isabel Allende. Asta ca să nu fiu prea evidentă și să zic J.R.R. Tolkien.