În momentul în care te decizi să-ți iei locușorul tău, lucrurile sunt mult mai complicate decât crezi. Visul e frumos și e bine că ne focusăm pe cum o să arate căsuța noastră și ce viață frumoasă ne vom construi în ea, dar e posibil ca alergătura și birocrația din spate să te frustreze dacă nu ești pregătit pentru asta.
Una din îndatoririle noului proprietar este să transfere contractele de utilități pe numele lui - în cazul nostru, curentul și gazul. Eu m-am tot câcâit cu ele din diferite motive, în principal lene, că eu nu sunt an early bird și pune-mă să mă trezesc la 7 dacă vrei să nu mai ai viață cu mine.
Așa că după aproape trei luni de când am luat în primire căsuța eu încă nu am toate contractele făcute.
Azi mi-am făcut curaj și am rezolvat problema cu Enel-ul. Mai încercasem de câteva ori, dar nu mi-a reușit dintr-un motiv cât se poate de simplu: oamenii ăștia au omorât jumătate din sediile din București, așa că trebuie să străbați toată capitala ca să faci un contract sau să plătești o factură (pentru cei care nu au intrat încă în era internet banking-ului).
Azi m-am înarmat cu dorința de a scăpa o dată de acest lucru și m-am dus la sediul Enel din Pipera, care e destul de aproape de locul de muncă. Mi-am consumat pauza de prânz și încă ceva pe lângă, dar e o zi slow, așa că mi-am permis. Despre sediu, numai de bine (mai puțin ca locație - e destul de întortocheat să ajungi acolo chiar și dacă cunoști zona). Larg, aer condiționat care a venit la momentul potrivit, având în vedere cele 50 de grade de afară. Civilizat, cu scaune și tichete de ordine care fac lucrurile organizate și scad nivelul frustrărilor. Pentru că nah, omul nu mai stă comunist, în căldură și în picioare, fără să știe la ce ghișeu tre să meargă. Se duce, ia biletul cu numărul (ghișee separate pentru Informații și Contracte, așa că știi unde să te duci), se așează și așteaptă.
De așteptat, eu am așteptat cam 40 de minute. Nu știu dacă e mult sau puțin. Aș zice decent, în condițiile în care era aglomerație, iar la contracte se stă mai mult, normal, că ai de completat formulare. Și mai era și prânz. Pentru că da, domnilor cei care comentați că operatorii își mai iau pauze de masă, E NORMAL SĂ SE ÎNTÂMPLE ASTA. Și e normal ca în timpul pauzei de prânz să fie mai puțini angajați care să se ocupe de public. Și eu lucrez în zona de servicii clienți și, în perioada 12:30 - 14:30, am doar 4 oameni în loc de 8 pe floor (asta când e toată lumea la muncă, dacă mai sunt și concedii, numărul mai descrește). Așa că dacă nu vă convine situația, nu vă duceți la instituții în perioada prânzului. Punct.
Dacă suni la Enel dinainte, afli și ce acte îți trebuie, asta ca să nu faci mai multe drumuri. Așadar, ai nevoie de actul care atestă că tu ești cel care trebuie să plătească facturile (recte, contract de vânzare, închiriere etc) - în copie și original, și copie + original de la cartea de identitate. Plus indexul curent de pe contor și eventual codul contorului, dacă îl ai. Nu e obligatoriu, te găsesc ei în sistem, dar le-ai face munca mai ușoară dacă l-ai avea. Nu e musai să ai nici avizul tehnic anterior de racordare; dacă nu îl ai, cum a fost și cazul meu, dai o declarație pe proprie răspundere că s-a pierdut și îți fac ei altul pe loc. Când ajungi, completezi niște formulare (cererea, care include și alegerea tipului de contract, și încă niște chestii, în total cam 10 minute).
Doamna de la ghișeu a fost drăguță și nu s-a încruntat nici măcar o dată la mine. Nu a avut de ce. Am avut toate actele pregătite, am completat formularele repede, fără să pun întrebări stupide, și am zâmbit. Exact! Ăsta e secretul când tratezi cu oamenii. Saluți, zâmbești, spui punctual ce vrei. Nu te duci direct nervos și te apuci să înjuri, mai ales că de cele mai multe ori e vina ta, pentru că nu te-ai informat în prealabil de ce acte ai nevoie. Și totul se rezolvă fără mare tam-tam, ieși fericit de acolo și gata, problem solved.
Nu cum a făcut un nene (tânăr!) care își luase număr, nu a fost atent când s-a strigat și afișat numărul lui, a pierdut șirul și apoi a început să urle la doamna de la ghișeu că de ce nu l-a așteptat și a trecut la următorul client, în condițiile în care ți se dau cam 2-3 minute să te prinzi că e rândul tău.
Așa am terminat eu cu asta în pauza de prânz, fără stres. Totul simplu, fără bătaie de cap, asta dacă ai bun simț și o minimă cultură despre cum trebuie să te porți cu orice furnizor de servicii. Ceea ce românii nu prea au, că deh, e mai ușor să te cerți ca la ușa cortului, mai ales când e vina ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu