Astrologie

Aveam în facultate o colegă care se ducea, din când în când, la o ghicitoare. Zicea ea că îi chiar spune lucruri pe bune. Mai aveam o colegă care era total împotriva acestei practici, pe care o considera păcat. Mă rog, nepoată de preot, se-nțelege pe undeva gândirea asta. Credea fata și în vrăjitorii de genul ațe legate pe la nuș ce colțuri. Chestii din astea SF.

Cu toate astea, la astrolog m-aș duce. Eu una cred în zodii. Anii de citit horoscoape mi-au dat de înțeles că sunt un berbec tipic și, în general, am observat că atunci când vine vorba de generalități, lucrurile se cam potrivesc. Nu cred în zodiacul zilnic, ăla pe care îl citești prin ziare, pentru că, în general, e făcut la mișto. Pe principiul, „tu ce zodie ești?” „Păăăi, vărsător.” „Și ce faci azi?” „Mă duc să-mi plătesc gazul și apoi ies în oraș cu soțul”. Și scrie horoscopul la vărsător că „Astăzi e posibil să dați bani, să plătiți niște facturi. La capitotul dragoste stați foarte bine, e posibil să vă facă soțul sau soția o surpriză, un cadou, poate o ieșire în oraș.” Sound familiar?

AMR... I don't give a fuck

Are băiatul ăsta al meu un talent câteodată de a spune niște chestii care mă fac să mă simt ca și cum m-ar fi călcat trenul. Durerea este, efectiv, fizică. Iar faptul că refuză cu încăpățânare să comunice cu mine în timp real mă derutează cu totul.

Motivele pentru care nu comunică sunt atât de stupide încât nici nu ar merita comentate. „Ca să te protejez”. Seriously? Suntem într-o relație în care se presupune că împărțim mai mult decât un dormitor și cheltuielie casei. Deschide naibii gura și spune ce vrei, ce simți, ce gândești, ce faci! „Așa sunt eu, nu-mi place să vorbesc”. Well, honey, go see a shrink, că ce faci tu nu e normal. Și apoi îmi spune că el știe mai bine decât mine ce înseamnă să fii într-o relație, că a stat nu știu câți ani cu nu știu cine. Who the fuck cares? Să fii într-o relație nu înseamnă doar să trăiești în aceeași casă cu cineva și să îți schimbi statusul pe Facebook, ci să împarți viața ta cu a celui de lângă tine. Iar asta presupune - guess what! - să comunici! Să vorbești despre chestiile mărunte, dar și despre cele importante, mai ales despre cele importante. Că o relație nu se construiește numai povestind ce ai mâncat la prânz.

Vocea rațiunii

- Când veniți acasă să vorbim de muzică?

- Păi... eu cred că o să vin în iulie cândva, că vine și Doru în țară.

- Și B.?

- Păi... nu știu, că ne-am cam certat.

- Da, mă gândeam eu și l-am tras de limbă pe fratetu. De ce v-ați certat?

- Au intervenit niște lucruri și nu știu cum o să fie, dacă mai facem ceva sau nu.

Restaurant Review: Alioli

Ne-am făcut obiceiul ca, o dată pe lună, să mergem la un restaurant. De obicei asta se întâmplă cam când luăm salariul, ca să nu ne facem prea multe procese de conștiință că dăm banii aiurea. Mie una îmi place să merg la restaurant din când în când, nu prea des, că nu ne dau banii afară din casă, dar e drăguț ca măcar o dată la câteva săptămâni să gătească altcineva în timp ce stai la o vorbă cu iubitul, fără distracții anexe gen televizor sau calculator.

Auzisem numai de bine de Alioli, atât de la prieteni, cât și din blogosferă, așa că am făcut repede-repede rezervare și, deși era una din zilele alea în care ploua și restaurantul e la ceva distanță de mers de metrou, ne-am făcut curaj să-l încercăm.

Ghidul noului proprietar - Contractul de furnizare a energiei electrice

În momentul în care te decizi să-ți iei locușorul tău, lucrurile sunt mult mai complicate decât crezi. Visul e frumos și e bine că ne focusăm pe cum o să arate căsuța noastră și ce viață frumoasă ne vom construi în ea, dar e posibil ca alergătura și birocrația din spate să te frustreze dacă nu ești pregătit pentru asta.

Una din îndatoririle noului proprietar este să transfere contractele de utilități pe numele lui - în cazul nostru, curentul și gazul. Eu m-am tot câcâit cu ele din diferite motive, în principal lene, că eu nu sunt an early bird și pune-mă să mă trezesc la 7 dacă vrei să nu mai ai viață cu mine.

Așa că după aproape trei luni de când am luat în primire căsuța eu încă nu am toate contractele făcute.

AMR 3

Teoretic, că practic... Practic nu știu ce se va întâmpla. Mâine ar trebui să împlinim un an de relație, poate relația cea mai reală din viața mea, cea în care m-am simțit cea mai eu. Și cu toate astea, planează desupra noastră o incertitudine care ne face (cred că și pe el, pe mine în mod sigur) să ne purtăm unul cu altul de parcă am fi străini. De parcă ne-ar fi frică să nu-l deranjăm pe celălalt.

Încă mă simt ca într-un film. Nu conștientizez cu adevărat că lucrurile astea mi se pot întâmpla. Am senzația că cineva chiar nu vrea să fiu fericită, că tot universul complotează împotriva mea. E o senzație nașpa rău, de care nu pot să scap.

101 in 1001: Buy a Lottery Ticket

It was the first lottery ticket that we bought together. We didn't win. We actually only got one number right, from the 18 that we put down. It was a fun thing to do together, and you know, it's always nice to dream about what you would do if you had that much money. Traveling, mostly. That's what I'd do, travel around the world. Or adopt an African kid. Buy a house next to an ocean, any ocean. You know, that kind of dreams.

Vent (2)

Am avut un weekend nasol din toate punctele de vedere. Unul din ăla în care parcă nimic nu a mers bine. Cu nopți nedormite, revizuit lucruri și relații, plus un eveniment de nedorit în viața oricărui om, despre care nu o să vorbesc, că nu a fost al meu, dar pe care l-am trăit acut prin prisma evenimentelor din trecutul propriu.

Ideea e că am ajuns la punctul la care logodna noastră nu mai e o certitudine și asta doare. Doare pentru că am investit imens în relația asta și în omul de lângă mine, lucruri care de multe ori nu s-au văzut pentru că... well, nu prea mai contează de ce. Ce e mai stupid este că motivul din care ne-am certat este exterior relației noastre, un element care nu ar trebui să fie implicat în nici un fel, și cu toate astea forțe care nu ar trebui să aibă nimic de spus în ceea ce ne privește exclusiv pe noi doi își bagă antenuțele.

Banii mei sau banii noștri?

Începând cu 2001, în Codul Civil s-au introdus reglementări cu privire la regimul bunurilor după căsătorie, prin așa-numitele convenții matrimoniale. Cred că toată lumea știe că, în vechiul Cod Civil, din momentul căsătoriei toate veniturile realizate de cei doi soți și toate bunurile achiziționate din aceste venituri (cu mici excepții, de exemplu moștenirile) erau considerate bunuri comune care, în cazul unui divorț, se împărțeau în mod egal.

Lucrurile s-au schimbat în noul CC - și în bine, dacă mă întrebați pe mine. Asta pentru că, la fel ca orice altceva, și căsătoria este o instituție care evoluează în timp și ceea ce era normal acum 20 de ani nu mai e normal acum. Gândiți-vă că a fost o perioadă în care majoritatea femeilor erau casnice; ei bine, era normal ca legea să le protejeze în caz de divorț - până la urmă, și job-ul lor (de curățenie, spălat, călcat etc.) era unul solicitant, de multe ori chiar mai solicitant decât cel al unui bărbat, și ar fi rămas pe drumuri dacă se întâmpla ceva.

101 in 1001: Try 5 New Cupcake Recipes from My Cupcake Calendar

1. Mini peanut butter cupcakes - I baked these for my birthday, but I ended up not taking them to work because they turned out way too hard. I may not have used the best chocolate chips, or I might have left them too long in the cold. I don't think I would try them again though, because there was just too much chocolate in them for my taste (they're basically a combination of chocolate, peanut butter and cream, no baking, so it's really just chocolate).

2. Ricotta cheesecake cupcakes (variation with blueberries) - I made these for my birthday also. I used a combination of ricotta and mascarpone, because I could only find one jar of ricotta in the store so I had to improvise. They were very good, not too sweet (I tend to add less sugar than the recipes say in all sweets I make, anyways), and the combination of cheese and blueberries is very tasty. I'm pretty sure I would try these again.