Mărțișor

Vine, vine primăvara...

Și fix așa mă simt și eu astăzi. Foarte shiny, cum ar spune viitorul naș. Întotdeauna 1 martie mă face să mă simt bine, în toate felurile posibile. Cu atât mai mult cu cât astăzi e o zi minunată, însorită, luminoasă.

Ca la fiecare început de primăvară, sufletul meu o ia razna și dansează în ritm de zumzet de albine și în miros de zambile. Și deja visez la mare și la plajă și la și la...

Pentru mine, 1 martie vine cu mărțișorul. Ăla tradițional, pe care l-am moștenit de mică de la mama, cu care petreceam întotdeauna seara dinainte alegând mărțișele pentru colegii de clasă și pentru prieteni și scriind urări pentru fiecare, pe felicitări atent alese. Pentru că pe mine mama m-a învățat că orice cadou, cât de mic, trebuie personalizat și trebuie făcut din inimă.

La mine acasă încă se dau mărțișoare și la fete, și la băieți. Pentru că 1 martie nu e ziua femeii (aia e 8, people!), ci e ziua în care sărbătorim venirea primăverii, cu mic, cu mare.

Mărțișorul e o tradiție din moși-strămoși, de la daci, care sărbătoreau venirea primăverii purtând podoabe (pietricele, monede) colorate în alb și roșu sau legate cu fire de lână în cele două culori. Se spunea că aceste podoabe aduc noroc, iar dacii le purtau - așa cum, de fapt, este și tradiția - până când înfloreau pomii.

Există și o legendă legată de mărțișor, cea în care soarele coboară pe Pământ sub chipul unui tânăr chipeș, pentru a lua parte la o horă într-un sat. Gelos, poate, Zmeul cel rău întemnițează Soarele, aducând întuneric și tristețe în întreaga lume. Ca să salveze tot ce e bun și frumos pe pământ, un voinic a pornit în căutarea Soarelui și, după o călătorie ce a durat trei anotimpuri - vară, toamnă și iarnă - a găsit locul unde era întemnițat, a învins Zmeul cel rău și l-a eliberat, aducând, astfel, primăvara. Dar voinicul era rănit, și a murit după ce și-a îndeplinit misiunea, sângele lui roșu curgând pe zăpada albă.

Frumoasă legendă, la fel ca toate basmele noastre, pe care puțină lume, din păcate, le mai ține minte. Și văd din ce în ce mai multe „mărțișoare” care nu mai au nimic de-a face cu simbolul primăverii, și acest lucru mă întristează.

Dar azi e o zi minunată, iar eu voi păstra tradiția aceasta minunată. Pentru că așa e frumos și pentru că zâmbetul celui care primește un mărțișor de la mine e prețios și îmi umple și mie sufletul de bucurie.