- Aș dori un bilet dus-întors până la Budapesta, vă rog. Cu plecare în seara asta de la 23:45 și întoarcerea marți dimineață, zic eu, zâmbind grațios, doar-doar m-o trata cu mai puțin sictir.
Doama de la ghișeul 1 întreabă, după ce se uită vreo 2 minute la calendar:
- Deci cu plecare pe 2.
- Nu, pe 1. Azi suntem pe 1.
Doamna tastează de zor în calculator vreo 5 minute, scoate biletele, mi le dă, îmi spune că mă costă 322 de lei. Încep să număr banii în timp ce ea îmi rezumă datele călătoriei:
- Deci aveți plecarea azi la 17:45, bla bla bla.
- Nu, am zis 23:45.
- Dar nu există tren direct de la 23:45, cel de la 17:45 e ultimul.
Îi explic că am văzut pe internet că există.
- Da, dar e cu schimbare în Arad.
- E ok, nu mă deranjează să schimb, atâta timp cât plec la 23:45.
Plictisită, doamna îmi emite alte bilete și le anulează pe primele. Eu mă gândeam că deja se face târziu și trebuie să mai ajung și la muncă astăzi. Aștept să îmi recalculeze - alt tren, alte tarife, nu?
- Acum duceți-vă la ghișeul 7 să vă emită un tichet de loc și diferența de rută de la București la Arad.
Eu întreb:
- Și cât vă dau acum?
- Nimic - iritată - duceți-vă la ghișeul 7, cum v-am spus.
Zic mulțumesc, mă duc la ghișeul 7, stau la coadă vreo 20 de minute, apoi:
- M-a trimis doamna de la ghișeul 1 pentru un tichet de loc și diferența de rută până la Arad la trenul de 23:45 de azi.
Doamna de la ghișeul 7, mai drăguță, dar muuult mai lentă, se uită de câteva ori pe bilete, se consultă pentru vreo zece minute cu doamna de la ghișeul 1, pentru că habar n-avea ce trebuie să facă, se întoarce, îmi emite biletele până la Arad, și-mi spune:
- Doi lei optzeci, vă rog.
Îi dau banii și întreb dacă trebuie să mă mai întorc la ghișeul 1. Doamna zice nu, eu verific să văd dacă biletele sunt în ordine, îi dau 3 lei și, încă foarte confuză, mă îndrept spre ieșire.
La 23:30 diseară am tren. Mâine după-amiază voi fi happy happy în Budapesta, alături de Ri, pe care nu l-am mai văzut de 4 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu