Inca nu m-am lamurit de ce, poate de plictiseala, poate pentru ca mi-am terminat toate serialele sau ca sa nu stric impresia extraordinara pe care mi-a facut-o Ice Age 3, pe care abia ce-l vazusem cu fetele, am dat drumul in seara asta la un film care, dupa titlu, promitea un fel de X-Men (I’m a sucker for mutants…). Filmul se cheama "Mutant Chronicles".
Nu-l recomand nici macar barbatilor; scenele de actiune sunt slabute, efectele speciale se rezuma la cateva incendii mici, cele doua femei nu sunt foarte bune, si mor ca idioatele la un moment dat, mutantii nu au absolut nici o putere extraordinara in afara de faptul ca mor (oarecum) greu, iar sfarsitul e previzibil. La finalul celor 90 de minute, am ramas cu doua scene… cea in care ea (una din ele), care nu mai scosese un cuvant de foarte multi ani, ii striga lui, eroul in distress, sa fie atent, si finalul, in care Captain America, dupa ce a salvat lumea de la distrugere, fumeaza tacticos o tigara, desi zace intr-o balta de sange (cam prea Bruce Willis in "Die Hard"). Nu cred ca trebuie sa mai spun ca acest filmulet a disparut in secunda doi de pe hard…
Experienta nemaipomenita cu acest film mi-a adus aminte de ce urasc peliculele in care toata lumea vorbeste engleza, toate numerele de telefon incep cu 555 si eroul se lupta cu toti monstrii pamantului si evident castiga. Le am si eu pe ale mele, din pacate, si ma uit la comedioare romantice si la blockbusters, dar gusturile mele in materie de cinematografie se indreapta inspre cu totul alta zona geografica decat Hollywood. Nu prea conteaza care zona geografica, atata timp cat evit fílmele americane.
Nu sunt neaparat impotriva a tot ce se creeaza la Hollywood. Sunt zeci de filme extraordinare care ies din tiparele pe care le promoveaza societatea actuala. Dar atunci cand vreau sa vad un film bun, din care sa raman cu ceva, aleg intotdeauna Europa sau Asia.
Am observat ca in Romania cultura cinematografica este destul de limitata. La televizor vad aceleasi filme, de cele mai multe ori de actiune, pe care taicameu le defineste ca “la zece minute dupa ce s-au terminat, nu-ti mai aduci aminte despre ce era vorba”. De aia am si renuntat sa mai deschid televizorul, iar cand o fac nu trec mai departe de canalul 0, unde am AXN-ul. La cinema apar mult prea putine filme, mall-urile se intrec in a baga in program peliculele la care se face reclama, si foarte rar se strecoara cate un film de arta; nici nu mai vorbesc de restul cinematografelor. Am ramas uimita cand am vazut “La science des reves” la Studio, si “El camino de los ingleses” intr-unul din mall-uri (parca Plaza). (Ca o mica paranteza, evident ca “El camino” n-am avut cum sa-l savurez cum merita, pentru ca l-am vazut cu un destept care un reuseste sa gandeasca mai departe de Terminator.)
In incercarea de a populariza filmul off-Hollywood, m-am lovit deseori de replici de genul,… “nu e in engleza” sau “ah, film frantuzesc, ce plictisitor”… Poate ca pentru majoritatea, e plictisitor daca nu se impusca nimeni pe strada, dar pe mine sunt foarte putine filme care sa ma tina nemiscata in scaun pana la sfarsit, si de cele mai multe ori nu sunt in engleza.
Trebuie sa marturisesc totusi ca cineva m-a determinat s-o iau pe acest drum, pentru ca am avut si eu perioada de “nu e in engleza”. Desi nu a stat in viata mea foarte mult timp, m-a facut sa vreau sa dansez, si mi-a pus “O homem que copiava” (ironic cum nu a fost Ri cel care sa ma introduca in cinematografia braziliana), si pentru ambele lucruri ii voi ramane mereu datoare.
Ma gandeam ca, din cand in cand, sa scriu despre filme prea putin popularizate la noi, poate imi determin macar prietenii sa vada cate ceva mai altfel. Chiar daca se gasesc mai greu, puteti fi siguri ca toate filmele despre care voi scrie sunt in colectia mea.
As fi vrut sa incep din seara asta, dar m-am lungit mai mult decat imi propusesem, si de la un review al unui minunat film sud coreean am ajuns la un mini protest, asa ca ramane pe alta data.
O sa inchei totusi cu o recomandare, fara alte detalii, chiar daca iese din categoria peliculelor despre care vorbeam... Ice Age 3. E un "must see".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu