Am ieșit vineri seară cu echipa și am căutat un local mai departe de Centrul Vechi, unde să nu fie foarte multă gălăgie, astfel încât să putem vorbi în voie fără să urlăm unul la altul. Undeva unde să se și mănânce, preferabil mâncare românească (pentru că aveam un străin cu noi) și unde să putem sta la aer.
Așa am ajuns la Livada cu Vișini, loc recomandat de una dintre colege, unde eu încă nu ajunsesem. Restaurantul e undeva pe la Romană, în spate la ASE, adresă accesibilă ușor, în centru dar oarecum ferită de zgomotele domnului Magheru. Au și o terasă, lucru de care am profitat la maxim, chiar dacă nu era chiar foarte cald și mai bătea și un vânticel mai spre seară.
Hai să o luăm cu începutul. Locația, cum ziceam mai sus, e foarte ok. Ușor de ajuns cu mijloacele de transport în comun (habar n-am cum e cu parcarea), zonă liniștită, de case vechi înconjurate de copăcei. Curtea e mare, terasa e semi-acoperită (totuși nerecomandabilă dacă plouă). Nu știu cum e înăuntru, nu am intrat decât cât să mă duc la toaletă și nu am fost foarte atentă la detalii.
Ca și prețuri, o bere la halbă e vreo 8 lei parcă, Leffe-ul la obișnuitul 12 lei. Mâncarea se încadrează în categoria decent (peștele mai scumpuț, specialitățile românești ca pentru orice buzunar de om salariat). Au un meniu diversificat, nu foarte omogen, dar cu multe preparate din bucătăria românească, și se pretează și la vegetarieni. Porțiile sunt destul de mai încât să sature un om normal (al meu se plângea de foame după ce a terminat, dar al meu nu intră la categoria om normal) și destul de gustoase - dar voi avea niște comentarii mai jos legat de acest aspect.
Restaurantul nu e aglomerat - cel puțin, nu atât de aglomerat încât să nu fie în stare să acomodeze o rezervare de 15 persoane făcută vineri la prânz pentru vineri seară (pe când, dacă suni la orice local din Centrul Vechi în aceleași condiții, îți râd în față).
Acum ce nu mi-a (ne-a) plăcut:
- făcusem rezervare pentru 19:30 - 20:00, iar la 7 jumate fix m-au sunat să mă întrebe dacă mai ajungem. Chestia asta mi s-a părut deplasată, mai ales că era gol când am ajuns noi acolo.
- servirea nu a fost dintre cele mai prompte - în apărarea lor, eram, totuși, vreo 12 indivizi.
- scaunele de pe terasă sunt incomode rău, în ciuda pernuțelor, iar cel pe care am stat eu avea cotiera ruptă și îmi tot cădea mâna.
- cartofii wedges sunt, de fapt, cartofi prăjiți, doar puțin mai curly (și cică ei n-au cartofi prăjiți, doar wedges!). M-am distrat la maxim cu jumătatea pe chestia asta.
- meniul de bere conține doar vreo 3 mărci (am reținut doar Stella - adusă în halbă de Bergenbier, dar Bergenbier nu au în meniu, Heineken - parcă, și Leffe. Deci slăbuț rău).
- papanașii, de care eram foarte entuziasmați când i-am văzut în meniu, au fost nașpa rău - un smârc de smântână să nu zică că nu au pus, gemul era zaharisit, iar papanașii în sine aveau gust de omletă. I-am trimis pe toți înapoi.
- la capitolul toalete - câte una bucată budă per gen, așa că se cam stă la coadă.
Poate m-aș mai duce acolo dacă aș avea rău lipsă de inspirație, deși nu prea cred că voi mai ajunge, cel puțin nu la recomandarea/inițiativa mea. Păcat de locație în sine și de mâncarea relativ decentă, dar nu le-ar prinde rău un makeover.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu