Continuând aventura cu mobila, m-am gândit să vă povestesc puţin şi despre Ikea, deşi cam toată lumea ştie cu ce se mănâncă acest magazin.
De la Ikea noi am luat aşa: dulapurile din dormitoare, mobilierul pentru zona mea de toaletă (o măsuţă şi un corp cu rafturi), masa şi scaunele din living, măsuţa de cafea, mobilierul din balcon, chiuveta şi bateria de la bucătărie şi un dulap în baia lui B., plus ceva decoraţiuni.
Pentru început, voi spune că, pentru cei care cred că Ikea e un magazin ieftin, nu e chiar aşa. Da, au şi chestii ieftine. Dar cele care sunt calitative sunt al dracului de scumpe, cum au fost par exemple chiuveta şi bateria de la bucătărie, pe care am dat o groază de bani. Tot destul de scump a fost şi dulapul de la noi din dormitor, unul din gama Hemnes, pe care l-am personalizat noi în funcţie de necesităţile fiecăruia, cu rafturi, bare de umeraşe etc. Cu dulapul nu mi se pare că am ieşit mai ieftin decât dacă l-am fi făcut pe comandă în acelaşi stil, plus că e destul de fragilă construcţia şi nu ştiu cât o să ne ţină, deşi ei zic că are 10 ani garanţie. Vom vedea. Ideea e că nu am vrut să ne mai complicăm cu făcutul pe comandă, pentru că ar fi fost deja mult prea multe, şi am găsit varianta asta la Ikea care ni s-a părut mişto, mai ales că găsisem şi măsuţa de toaletă din aceeaşi gamă. Plus că se potriveau cu patul nostru din metal (am mai povestit eu despre dificultăţile în a găsi ceva să se potrivescă).
Avantajele Ikea sunt... well, mai ales preţul. Şi varietatea e destul de mare, dar nu extraordinară, dar eu am oroare de Ikea în general pentru că mi se pare că găseşti mobila lor peste tot şi fiecare casă arată la fel. Un alt avantaj pe care îl văd este faptul că poţi monta totul singur, nu ai nevoie de sfatul unui specialist (până şi eu am reuşit să montez singură partea mea de dulap, deci se poate!), iar instrucţiunile pe care le primeşti cu mobila sunt foarte detaliate, astfel încât prost să fii să nu te descurci.
Ce îmi mai place la ei este că lucrează cu lemn, nu cu pal. Şi versatilitatea produselor, care sunt făcute în aşa fel încât să-ţi ofere maximul de spaţiu de depozitare chiar şi pentru spaţii de locuit mici.
Pe partea de transport, au fost prompţi. Ce nu a fost foarte mare am luat noi cu maşina fratelui meu, ce era mai mare ne-au livrat ei a doua zi (trebuie să plăteşti per colet şi ieşi destul de scump dacă ai multe, dar nah, asta e, te descurci dacă nu deţii dubă). Iar dacă ai multă mobilă de luat, poţi alege să ţi le aducă ei direct din depozit, pentru o sumă modică, în loc să umbli tu după ele printre rafturi.
Acum ce nu mi-a plăcut la ei:
- aglomeraţia incredibilă. Există oameni în Bucureştiul ăsta care văd Ikea ca pe un fel de mall sau, mai rău, un parc. Astfel încât dacă te duci în weekend, dai de oameni care efectiv se plimbă, uneori şi cu copii în cărucioare, fără nici un scop. Iar tu, dacă ai treabă şi te mai şi grăbeşti, te regăseşti în situaţia de a face slalom printre plozi. Mă rog, asta nu ţine de Ikea, ci de educaţia oamenilor.
- mobila este foarte fragilă. Chiar dacă e făcută din lemn, e un material extrem de moale, care se zgârie foarte uşor. Spre exemplu, B. a dat uşor cu unghia pe măsuţa de toaletă expusă în magazin (cea pe care am luat-o) şi imediat a rămas ditamai craterul. Iar a mea deja e zgâriată, deşi am avut grijă să nu o bruschez.
În mare, suntem mulţumiţi de achiziţie, deşi poate la aceiaşi bani am fi găsit lucruri mai de calitate în altă parte, dacă am fi avut timp/chef să umblăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu