Social Icons

twitterfacebooklinkedinFollow Me on Pinterestemail

vineri, octombrie 31, 2014

Mai stai și tu pe acasă

Asta mi-a zis un coleg de birou la un moment dat, când vorbeam de programul meu de după muncă.

Luni și miercuri - dansuri (ballroom). Câteodată miercurea și baschet. Ajung acasă pe la 10 jumate.

Marți și joi - dansuri (salsa&co.). Ajung acasă pe la 9 jumate-10.

Vineri, sâmbătă - program de club (salsa, nu bumți bumți, nu vă impacientați). Câteodată în ambele zile, câteodată doar în una din ele, uneori chiar și joi (nu mă întrebați cum rezist vineri la muncă!), am ieșit la salsa chiar și duminică seara. 

vineri, octombrie 24, 2014

duminică, octombrie 19, 2014

Oameni: M

Prin viața mea au trecut mulți oameni. Unii au rămas, puțini. Unii au plecat pentru că au vrut ei, alții pentru că am vrut eu. Nu le regret absența, pentru că înseamnă că așa a trebuit să fie pentru ca eu să evoluez ca persoană. Să merg înainte. Să cresc, să fiu cea de acum. Unii din ei, conștient sau nu, m-au învățat lucruri, cărămizi în construcția care sunt eu. 

El este unul dintre aceste persoane.

vineri, octombrie 17, 2014

Friday Song (1)

 

#salsa

marți, octombrie 14, 2014

Nu fu vara cum îi toamna

(Că oricum numa' vară nu fu anul ăsta.)

Trag de mine să rezist heroic în birou când tot ce vreau este să mă așez pe iarbă într-un parc, cu o carte în mână, și să mă bucur de ultimele raze de soare.

Amân momentul dresurilor, deși dimineața cam dârdâi, dar așa-i de fain afară pe la prânz că mi se pare un sacrilegiu să-mi acopăr de pe acum picioarele. Las' că o să tot fac asta la iarnă.

Mă plimb mult pe jos, în orele alea (puține) libere pe care le strecor printre muncă, dansuri, baschet și... altele. 

E mișto de tot vremea asta și tot ce vine cu ea, de la mirosul de ardei copți și dovleac la cuptor (note to self: supă de dovleac cu mascarpone, yumm!) la frunzele zburate de vânt. Până și Bucureștiul e mișto these days.

Se pare că-ncepe să-mi placă toamna.

vineri, octombrie 03, 2014

You Can Be Good Without God

Credința e un subiect delicat. Mai ales în România, o țară eminamente ortodoxă, unde libertatea religioasă, deși scrisă negru pe alb în Constituție, e, în fapt, inexistentă. E de ajuns să spui că X este de altă religie (creștin, necreștin, nu contează) ca să auzi texte de genul „catolicii sunt niște pedofili”, „sectantul ăla” etc etc. Mi-am auzit-o și eu de câteva ori de la familie atunci când s-a întâmplat să am prieten de altă religie. „Păi și ce o să faceți dacă vă căsătoriți? Doar nu te botezi catolică, nu?” De parcă religia în care ești botezat (fără acordul tău, by the way) este cel mai important lucru în relația - orice fel de relație - între doi oameni.