Post-Christmas

Nu mai cred de mult timp în Crăciunul tradițional. Ăla cu ieslea, cu magii, cu steaua, bla bla. Sărbătoarea pe care o cunoaștem cu toții a fost încă de la început o mare campanie de marketing care a transformat un festival păgân (Saturnalia) într-o mare sărbătoare creștină fără nici o bază istorică. Și știm cu toții cum a fost inventat Moș Crăciun de către Coca Cola prin anii 70.

Pentru mine, Crăciunul nu e despre nici o naștere, nu e despre nici un feeling creștino-mistic. Nici în copilărie nu am fost niciodată la biserică, cu atât mai puțin acum, când nici nu mai cred în povești.

Un an de libertate

Săptămâna trecută am împlinit un an de când m-am lăsat de fumat. Mi-am impus să nu spun că sunt fostă fumătoare până ce nu trec de acest termen, ca să mă motivez, dar adevărul e că a fost nesperat de ușor și nu a fost nevoie decât de puțină voință în anumite zile.

În tot acest an, am fumat activ fix 5 țigări. Pasiv, e altă poveste... Pe aceste 5 țigări le-am fumat într-o singură seară, în preajma Crăciunului trecut (adică cam la o lună după decizia de a mă lăsa), la o vizită a unor prieteni fumători la mine acasă. Atunci i-am zis boyfriendului că o să fie 5 și atât. Atât a rămas până astăzi.