Prima săptămână

Fac o nouă încercare de a mă lăsa de fumat. Am mai avut și altele. Au fost ani întregi când n-am fumat (aproape) deloc - perioada când am lucrat de acasă, de exemplu. M-am apucat iarăși serios când am lansat Avid-ul și fuma toată lumea în jurul meu. Am mai încercat și atunci să mă las, dar nu mi-a ieșit pasiența, e greu să faci asta când stai în aceeași casă cu un fumător înrăit care nu numai că nu te susține, dar mai și încearcă să te convingă să nu te lași. Then shit happened și fumatul a devenit un refugiu.

Acum, s-au aliniat astrele de minune. Cam de când s-a făcut frig afară am rărit țigările până aproape de zero în afara orelor de muncă, pentru că am decis încă din vară că la mine în casă nu se mai fumează. Pe balcon, da, dar nu în casă. Iarna trecută a fost horror, toată casa puțea efectiv a tutun. A trebuit o curățenie generală cu frecat fiecare colțișor din casă și vreo două luni de aerisit non stop ca să scot mirosul după ce s-a mutat exul și nu vreau să mai trec prin asta ever again.

În plus, am ajuns la un consens general cu colegii de birou (și inclusiv cu șefa) să ne lăsăm cu toții de fumat „de luni”. Luni a fost 24 noiembrie. Coaliția funcționează, ne motivăm unii pe alții, cred că merge bine și principiul rușinii, nici unul din noi nu vrea să fie primul care cedează. Frigul de afară ajută și el.

Partea bună e că am și susținere acasă, din motive de boyfriend nefumător, și chiar și înainte să mă las nu fumam (mai) niciodată când eram împreună cu el.

Deci a trecut prima săptămână. Știința spune că se întâmplă niște chestii în organism în primele zile, cam așa:

• În mai puțin de 20 de minute după ultima țigară, ritmul cardiac începe deja să scadă spre valori normale.
• După două ore de la ultima țigară, ritmul cardiac și tensiunea arterială vor fi scăzut aproape la valori normale. De asemenea, circulația periferică este ameliorată. Vârfurile degetelor și degetele de la picioare pot începe să se simtă calde. La aproximativ două ore după ultima țigară încep, de obicei, simptomele de sevraj de nicotină (pofte; anxietate, nervozitate sau frustrare; somnolență; apetit ridicat).
• În doar 12 de ore de la renunțarea la fumat, monoxidul de carbon din organism scade la niveluri mai mici, iar nivelul de oxigen din sange crește la normal.
• La 24 de ore după renunțarea la fumat, riscul de atac de cord deja începe să scadă.
• După 48 de ore, terminațiile nervoase încep să se regenereze și se îmbunătățește capacitatea de a mirosi și a gusta.
• După 3 zile, nicotina va fi complet eliminată din organism. Asta înseamnă, din păcate, că în această perioadă se atinge maximul în ceea ce privește simptomele de sevraj. Este posibil să apară, pe lângă simptomele emoționale, unele simptome fizice, cum ar fi dureri de cap, greață, crampe.

Nu știu cum e cu oxigenul și altele, dar pot spune că la mine a fost o săptămână de draci. Cam ca la PMS. Noroc că nu s-au suprapus perioadele, că aș fi fost, probabil, insuportabilă. M-am enervat din orice, mai ales în primele zile. Spre weekend, eram iar my cute cheery little self și nu mi-am mai torturat boyfriendul aiurea. Și da, am avut crampe și mi-a fost greață vreo două zile.

Partea bună e că am putut umbla toată săptămâna cu un pachet de țigări în geantă fără să cedez tentației de a fuma. 

Nu spun acum că nu voi mai fuma nici o țigară ever. Dar vreau să ajung acolo încât să pot fuma o țigară-două o dată la câteva luni, la o bere, fără ca a doua zi să fug la colțul străzii și să-mi cumpăr pachetul. The dream.