De ce dans?

Cumva în continuarea postării anterioare.

Pentru cine mă cunoaște, nu mai e demult un secret că ador dansul. Dintre toate sporturile/activitățile pe care le-am practicat de-a lungul timpului, dansul e cel de care nu m-am plictisit niciodată. Mereu e ceva nou, surprinzător. Și misiunea mea în viață este să transmit această pasiune mai departe la toată lumea dispusă să mă asculte. =))

Partea mișto este că în România a început să ia din ce în ce mai multă amploare fenomenul. Au apărut școli de dans de toate felurile și mărimile. Dacă atunci când m-am apucat eu, acum vreo 8 ani, piața era încă mică, acum e chiar greu să te decizi spre o anumită școală pe motiv de oferte variate, instructori din ce în ce mai informați și mai profi - drept urmare eu una am tot schimbat școlile de-a lungul timpului și de fiecare dată am învățat ceva nou.

Au început să apară din ce în ce mai multe locuri unde se poate dansa. Drept comparație, când am început eu să dansez, în afară de orele de practică de la școală aveam doar posibilitatea de a merge în Salsa 3, pe când acum avem o grămadă de cluburi în care se poate dansa (în principal salsa, bachata, kizomba, tango) - incluzând aici sălile școlilor de dans care, în serile de vineri și sâmbătă, se transformă în club - Latin, Factory, Mania Latina etc.

Lumea se duce la concursuri, există evenimente dedicate dansului, festivaluri de salsa, bachata, festivaluri ale diverselor școli, unde vin invitați din afară, etc etc.

Fain frumos. Și totuși încă observ reticență când e vorba de a lua cursuri de dans și cred că majoritatea oamenilor care se duc la cursuri o fac ori pentru că au ajuns accidental într-un club de salsa și i-a prins microbul (gen eu), ori se duc la cursuri de dans pentru nuntă și vor să continue. Mai greu însă să convingi pe cineva care nu a avut nici un contact cu dansul să se apuce de cursuri.

Care ar fi motivele pe care le văd eu pentru a experimenta acest tip de activitate:

1. E un excelent workout. Și fun! Știu, pare dubios, fun workout? Da, chiar există așa ceva. Poți să și socializezi în timpul cursurilor, ceea ce la sală/aerobic/whatever else nu prea poți să faci. Arzi niște calorii, înveți să îți cunoști mult mai bine corpul. Îți face picioarele mișto (mai ales la fete, și mai ales dacă dansează pe tocuri). Îți îmbunătățește vizibil postura (te miști mai elegant, mergi mai drept, mai grațios) și echilibrul (de când fac dans, nu mai simt nevoia să mă țin de bare în metrou, decât dacă merge ăla ca nebunul, pentru că știu cum să-mi poziționez corpul pentru a nu cădea în nas). Dezvoltă forța și flexibilitatea. Să mai zic și de faptul că e o metodă excelentă de a combate stresul?

2. E o metodă de exprimare și ajută oamenii să se „dezghețe”. Vindecă de timiditate, pentru că ajungi să dansezi cu mai mulți parteneri și, inevitabil, vei vorbi cu ei, că doar n-o să stai ca mutul fără să deschizi gura. Ajută la creșterea încrederii în sine. Vindecă și inhibițiile legate de percepția asupra corpului nostru și modul în care relaționăm cu alții la nivel fizic - da, e posibil să dansezi bachata în close position cu cineva fără ca acel cineva să fie și partenerul de viață și da, e perfect ok, chiar dacă, poate, o să-ți ia ceva timp să înțelegi asta. Deci terapie.

3. Încurajează gândirea analitică. Știu că pare ciudat să spun asta despre o activitate eminamente creativă, dar dansul nu e altceva decât o înșiruire de mișcări care se leagă logic și care se fac pe o numărătoare strictă (încurajează disciplina, focusul). Deci antrenează nu numai corpul, ci și mintea.

4. Înveți să te miști într-un mod atractiv. Și nu mai arăți ca un maimuțoi pe LSD atunci când te zbânțui în club. Pentru că nu toată lumea e capabilă să danseze de la mama natură și cred că ne-am lovit cu toții de situații în care am văzut tot felul de oameni prin cluburi care nu numai că arătau cel puțin ciudat, dar eventual mai și loveau pe cei din jur atunci când „dansau” (asta dacă nu cumva eram noi cei care făceau asta =))) ). Mai mult, nu te simți ca ultimul ratat atunci când ajungi la o petrecere/nuntă/whathaveyou și te invită cineva (poate chiar acel cineva!) la dans, iar tu ai două picioare stângi și nu reușești să ții un simplu ritm 1-2.

5. Pentru băieți: înveți să conduci. Puțini bărbați sunt în stare să facă asta în mod natural. Condusul nu înseamnă să bruschezi fata și s-o arunci dintr-o parte în alta după cum îți vine ție pe creier, nici să-i rupi mâinile sau coloana încercând să o întorci. Condusul înseamnă să gândești mișcările cu câteva măsuri înainte de a le face și să dai impulsuri finuțe, dar destul de explicite (din mâini, nu din gură) în așa fel încât să determini fata (orice fată!) să facă ce vrei tu. Nu e ușor deloc.

6. Pentru fete: înveți să te lași condusă. Știu, e greu, al naibii de greu, mai ales in this day and age când ni se spune că feminismul înseamnă că trebuie să facem lucrurile singure, fără nici un ajutor de la sexul feroce. În dans chestia asta nu merge, cel puțin nu dacă vrei să nu te calce/să nu îl calci pe picioare sau, mai rău, să nu vă luați la palme pe ringul de dans. În dans există un leader și un follower și nu, nu e ceva deplasat să urmezi indicațiile bărbatului, nu te face asta mai puțin independentă sau cum vrei să-i spui. Plus că, dacă înveți să te lași condusă, poți să dansezi cu orice bărbat și - incredibil! - chiar să iasă bine.

7. Înveți să recunoști diversele stiluri de muzică. Nu tot ce-i latino e salsa, chiar dacă așa pare pentru o ureche untrained. Și e cool să poți să zici că „Nothing Else Matters” e, ca ritm, vals vienez, chiar dacă James Hetfield probabil că nu a avut asta în cap când a compus melodia.

8. Îți faci prieteni noi, cu care poți ieși în club să dansezi. Multe școli de dans fac și evenimente de team building.

9. Shoes shoes shoes! Pe bune, e un motiv excelent să investești în haine drăguțe, dar mai ales în pantofi. Cei mai sexy și comozi pantofi sunt cei de dans. Rareori o să poți spune ambele lucruri despre ceva cu toc de 8.

10. Nu contează vârsta, job-ul, mașina, culoarea părului, greutatea. În ciuda aparențelor, dansatorilor (majoritatății lor, cel puțin, pentru că uscături sunt în orice pădure) nu le pasă de chestii de genul acesta atunci când sunt pe ring, vor doar să danseze.

În încheiere, aș vrea să spun că, personal, recomand celor care nu au mai luat contact cu dansul niciodată un curs de social ballroom. Și salsa e mișto (foarte mișto!), dar ca începător, înveți mult mai multe despre postură, atitudine, muzicalitate, ritm de la un curs de ballroom, unde se abordează cam toate stilurile (inclusiv latino).