Am supravieţuit primului an în noua casă. Care încă mi se pare nouă, încă nu m-am obişnuit cu ideea că e a mea, că nu mai plătesc chirie. Probabil pentru că avem rata.
Dar e din ce în ce mai bine, mai acasă. Facem chestii. Decorăm. Plantăm trandafiri. Avem visuri legate de ea. Ne petrecem sărbătorile aici. Nu mai zic „acasă” când merg la Piatra. Acasă e aici, dincolo e „la ai mei”.
Mă simt din ce în ce mai confortabil în spațiul ăsta mic, care a ieșit mai bine decât ce îmi imaginasem la început. E cald și moale și bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu