Cum să găsești job-ul perfect

Continuu cu postările din mediul business, pentru că mă omoară ce se întâmplă în ziua de azi, și anume copilași ieșiți de pe băncile facultății care nu au un țel în viață/nu știu să se aprecieze (includem aici atât sub-aprecierea, cât și supra-aprecierea), sau oameni care se plâng că nu reușesc să facă nimic și se trezesc blocați într-un job de ani de zile, fără să reușească să se ducă mai sus.

Nu sunt expertă în HR, dar... am început să lucrez într-o multinațională într-un domeniu la mare căutare în ziua de azi și am trecut prin diferite job-uri/roluri. În plus, recrutez, promovez și fac career path cu oamenii, așa încât pot să-mi dau cu părerea despre acest lucru cu oarece lejeritate și cunoștințe.

Cam ce trebuie să facem/să nu facem pentru a găsi (și face, evident) job-ul perfect? Dar de fapt, ce este job-ul perfect?

Evident, răspunsul la această întrebare nu există. Pentru fiecare este perfect altceva, pentru că fiecare s-a născut/și-a dezvoltat de-a lungul timpul anumite abilități și interese. Și degeaba vrea un puști de 20 de ani să fie mare manager dacă habar n-are să vorbească cu oamenii. Sau degeaba vreau eu să mă fac arhitect, dacă îmi lipsește complet talentul la desen.

Iată deci niște reguli simple, de bun simț, dar care, aplicate, pot să ajute tinerii să ajungă acolo unde vor, într-un timp acceptabil.

* Înainte de a începe căutările pentru un job, să ne autoanalizăm. Dar la sânge, cu cât mai multă obiectivitate, pentru a ne descoperi punctele tari, talentele, dar și punctele slabe. Asta e valabilă și pentru cei care își caută primul job și încă nu știu cam ce ar vrea să facă, pentru că trebuie să fii totuși cât de cât aware de ce poți și ce nu poți presta. Degeaba vrem să fim project manageri dacă habar nu avem cum se face o analiză, sau degeaba vrem să fim people manageri dacă nu știm să vorbim cu oamenii. Am văzut mult prea multe cazuri de oameni care voiau morțiș să ajungă pe X poziție, dar nu aveau skill-urile necesare, și se demotivau din ce în ce mai mult cu fiecare interviu pe care nu îl treceau, dar nici nu învățau nimic din acele interviuri și perseverau pe un drum pe care nu aveau ce căuta in the first place.

* Să ne cunoaștem valoarea și să nu avem pretenții de salariu mare/promovări imediat ce am ieșit de pe băncile școlii. Cu cât mai mari pretențiile, cu atât mai mici șansele de reușită. Înainte să ne dorim să ajungem nu știu ce mari manageri, trebuie să luăm contact cu mediul de business, cu regulile unei companii, trebuie să începem de jos. Nu spun că nu e important să fii ambițios, dar e necesar, cel puțin la început, să fim puțin umili.

* Să ne stabilim, cât mai devreme posibil, dar nu înainte de a afla ce putem și ce nu putem face, direcția în care vrem să mergem. Cu cât mai repede, cu atât mai mari șansele de a acumula destule cunoștințe pentru a ajunge acolo unde vrem. Stabiliți-vă o direcție, una singură, și lucrați în sensul ăla. Dacă oscilați între două sau mai multe, e posibil să vă pierdeți pe drum, să aveți mult prea multe informații din domenii fără legătură unul cu altul și să nu ajungeți nicăieri. Și din astea am văzut, prea multe.

* Să investim cât mai mult în noi. Nu dați vina pe profesori că nu vă introduc în „the real world”. Nu dați vina niciodată pe managerii voștri că nu vă ajută să vă dezvoltați. Un manager va investi în oameni, e adevărat, dar în cei la care vede dorința de a face ceva mai mult. Nu în cei care stau 3-5-7 ani într-un job, se plâng tot timpul că nu sunt băgați în seamă/luați în considerare pentru X promovare, dar nu lucrează la dezvoltarea lor. Așa că primul pas trebuie să îl faceți voi, cereți mai multe responsabilități, sau cereți să participați la training-uri. Dacă compania vă oferă acest lucru pe gratis, profitați de orice ocazie, chiar dacă asta înseamnă să stați la birou mai mult decât cele 8 ore. Dacă aveți posibilitatea să participați la cursuri de formare profesională în afara companiei, do it! Luați cursuri de limbi străine! Investiția în voi e cea mai bună pe care o puteți face, și nimeni nu va investi în voi până când nu o veți face voi mai întâi.

* Poate că durează mai mult până veți atrage atenția. Mediul de business actual „vede” oamenii care știu să se auto-promoveze. Învățați să faceți asta, altfel veți fi invizibili și deprimați că nu vă observă nimeni. Aveți răbdare, nu cedați la primul stop. Perseverați, mereu.

Cam asta. Roadele muncii se vor vedea, uneori mai devreme, alteori mai târziu. Setați-vă așteptările la un nivel acceptabil, nu vă aruncați cu capul înainte, evaluați-vă și cereți ce știți că puteți face și ce meritați cu adevărat.