Social Icons

twitterfacebooklinkedinFollow Me on Pinterestemail

marți, iulie 14, 2009

Te iubesc! Te iubesc?

- Te iubesc!
- Te iubesc?

Oare eu, cea care iti striga cu atata putere vorbele astea, nu imi pun aceeasi intrebare?
Dupa atatia ani in care ti-am suportat sforaitul la orele la care imi doream sa vorbim, programele infecte la care te uiti la televizor si pijamaua rupta, oare mai pot spune cu voce sigura ca te iubesc?

Spune-mi tu daca dragostea exista cu adevarat. Cand esti tanara, crezi orice. Te iubesc infinit de mult. Minti. Eu nu mint. Toti mint. Eu nu sunt toti...

In dragoste, toata lumea minte. Fiecare joaca un rol, invarte de ruleta si spera sa fie el cel care trage premiul cel mare. Numai ca putini dintre noi castiga cu adevarat, cei care nu spera, cei care nu au vise pe care celalalt sa poata calca.

La Motoare, in seara asta. Toata polologhia de mai sus a fost determinata de "Te iubesc! Te iubesc?", piesa celor de la compania independenta de teatru D'Aya. Lume multa, bancute incomode, prieteni buni. Crini debitand chestii. Baietii cam departe de noi, asa ca n-am auzit comentariile pe care sunt sigura ca le-au facut in timpul piesei.

Noi ne-am cam regasit pe-acolo. Noi, femeile isterice. L-am regasit si pe Alex in replica "jos textila!". Si pe ala micu in "vreau sa dorm".

"Ma mai iubesti?" Cateva luni bune inainte de Rio l-am frecat la cap pe Ri cu intrebarea asta =))). Ce vremuri... tineretile trecute.

De mult n-am mai ras atat de tare. Ma durea burta si imi dadeau lacrimile, incepusem sa ma gandesc ca daca nu se opreste tipul din dansat, o sa ma sufoc. Tipul = George Corodeanu; n-am retinut numele personajului. Dadea din fund demential. Tre' sa luati lectii, guys!

Daca n-ati vazut piesa, go! E geniala. Nu feminista, ci realista; despre o stare de lucruri pe care am inceput s-o accept din ce in ce mai mult in ultimele luni. Trista prin faptul ca te face sa-ti pui intrebarea daca dragostea exista cu adevarat. Si fun. Cat esti acolo, razi de te tavalesti pe jos. Cand ajungi acasa, reality kicks in...

Ce am invatat din piesa?
Femeile sunt nebune. nebune. nebune rau de tot. Si nu stiu ce vor cu adevarat.
Barbatii spun orice la inceput.
"Fericirea este..când e bine...şi nu ne certăm...şi dormim..."
Daca barbatul crede ca a castigat o disputa, victoria e doar in mintea lui!

Si schimbul de replici cu care am ramas, pentru ca l-am tot auzit de la cei doi mandri insotitori:
- Esti nebuna!
- Atat ai sa-mi spui?
- Nu! Si ma-ta!

2 comentarii:

  1. Acum chiar ca imi pare rau ca nu am ajuns si eu.. O piesa despre nebunia noastra e oricand binevenita:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Geniala piesa!!! Chiar o recomand! Baietii sa stii ca nu prea au comentat, sau nu am auzit nici eu mare lucru desi eram langa ei ;) Dar cred ca le-a placut si lor desi unii au zis ca-i prea feminista...Eu cred ca tine ca este realista :)

    RăspundețiȘtergere