Social Icons

twitterfacebooklinkedinFollow Me on Pinterestemail

luni, aprilie 05, 2010

Spring Bits 'n' Pieces


În Bucureşti miroase a primăvară şi au înflorit pomii. Am observat asta azi dimineaţă când mă transportam de la gară spre căsuţa mea de capitală, după o săptămână în raiul care se cheamă Piatra Neamţ. Acolo, doar magnoliile erau înflorite, dar destul cât să trezească la viaţă sângele amorţit de iarnă.

Am avut cea mai faină zi de naştere din viaţa mea. Pe bune. Nu mă aşteptam. Mai zic o dată mulţumesc din toată inima celor care au speriat pădurea, dar şi frăţiorului meu, care a reuşit, chiar dacă într-o mică măsură şi nu în mod direct, să-i facă pe tata şi pe bunicii dinspre mamă să colaboreze la o chestie, după zece ani de război rece.

După mai bine de opt ani de stat în Bucureşti, timp în care n-am făcut mai mult de trei vizite pe an la Piatra şi acelea limitate cât de mult posibil, pentru prima dată mi-a fost greu să plec de acasă. Oare îmbătrânesc?

Şi fără legătură cu cele de mai sus, mă enervează rău, dar rău de tot, o chestie, care se agravează de sărbători. Am cunoştinţe (nu prieteni, ci foşti colegi sau alte persoane pe care nu le-am mai văzut de ani buni) care, între timp, şi-au pus pirostriile (deh, a venit vârsta pentru generaţia noastră). Nu le-am cunoscut niciodată jumătatea. Trimit mesaje de sărbători în care se semnează amândoi. Why, but why? Nu înţeleg chestia asta.

miercuri, martie 31, 2010

Ea nu ştie ce vrea...


Nu ştiu de ce aveam impresia, acum ceva vreme, că până la vîrsta asta voi atinge "corola de minuni a lumii", vorba poetului, că voi deţine secretul vieţii şi că voi avea totul figured out şi aranjat, în aşa fel încât să nu trebuiască să mă mai stresez...

Mi-am dat seama că nu m-am maturizat, nici pe departe. Asta dacă maturizare înseamnă să ştii cu exactitate ce vrei de la viaţă. Poate că m-a deprimat şi tata zilele astea, când m-a luat iar cu "tu ai dat cu piciorul la o ocazie foarte bună", referindu-se la decizia mea de a rămâne în Bucureşti după facultate. Poate că aşa e, nu ştiu. De fapt, nu prea mai ştiu nimic. Idealurile mele din ultimii ani s-au cam destrămat şi nu-mi mai doresc aceleaşi lucruri, zilele astea nu vreau decât să fiu liniştită şi să mă bucur de micile aspecte care-mi aduc zâmbetul pe buze, prietenii mei, dansul, soarele de afară, momentele petrecute cu familia...

Tare aş vrea să mă trezesc mâine ştiind ce vreau de la mine şi de la viaţă. Să-mi dau seama că el - idealul - nu e chiar atât de ideal, ci dimpotrivă, probabil că nu ar reuşi să mă facă fericită, chiar de l-aş prinde de picior, şi că ar trebui să apreciez mai mult ce am deja în faţa ochilor. Nu ştiu ce-i cu melancolia asta pe capul meu, mai ales că ultimele zile au fost excelente, mulţumită, în mare parte, unei persoane pe care nu m-ar deranja să o am în viaţa mea , dar no, nesiguranţa mea ajunsă în stadiul critic după ultimul an şi nerăbdarea de care nu pot să scap, graţie corniţelor cu care m-a înzestrat natura, mă fac să mă simt ca o nenorocită de şcolăriţă în faţa unui mare examen, pe care sunt sigură că o să-l pic.

Oh well... mai am câteva zile de stat acasă şi sper ca până duminică să mă lămuresc cel puţin cu privire la ce am început...


Ea nu ştie ce vrea -
De e rău sau e bine,
Ea nu poate uita -
Nu mai crede în nimeni...

Cam aşa şi eu de ceva vreme...


joi, martie 11, 2010

Viaţa fără tine

Doi ani mi-ai fost credincios, fără să dai semne că vrei să mă părăseşti. Sau poate că nu am văzut eu semnele. Păreai mai fierbinte cu fiecare zi ce trecea, dar nu am luat-o ca pe un semn rău.

Doi ani m-ai suportat seară de seară, weekend de weekend, cu pretenţiile mele uneori exagerate, pe care câteodată nu le puteai îndeplini, sau le îndeplineai făcând fiţe, dar te-am suportat şi eu, pentru că dragostea noastră părea făcută să reziste pentru eternitate.

Mă simţeam în siguranţă cu tine, întotdeauna erai acolo când aveam nevoie de consolare sau de amuzament, mi-ai dat momente minunate şi emoţionante, m-ai ajutat când aveam nevoie, în situaţii dintre cele mai diverse.

Apoi, după doi ani de relaţie neîntreruptă, ai pus punct atât de brusc, încât nu mă aşteptam. Am încercat să repar ce se mai putea repara şi te-ai întors la mine, părea că eşti gata să o iei de la capăt fără resentimente şi să ne suportăm şi îndrăgim reciproc în continuare. Trei luni a mai durat această stare de fapt, după care m-ai părăsit din nou. A fost greu, zilele mele erau pustii şi nimic nu putea să te înlocuiască, aşa că am încercat din nou, te-am rugat, te-am îngrijit şi te-ai întors, dispus să mai dai o şansă relaţiei noastre.

Şi a fost bine, am avut mai multă grijă de tine, te-am îmbrăcat şi ţi-am luat lucruri drăguţe, care să facă relaţia noastră mai frumoasă. Dar, după alte trei luni, ai zis din nou că nu mai vrei să continuăm. Şi, deşi am fost zdrobită, am renunţat la tine. Nu mai vreau să te mai implor să te întorci. Viaţa mea parcă nu mai e aşa de pustie cum credeam că va fi. Am mai mult timp pentru mine, pentru prieteni, pentru cărţi, pentru băi lungi la lumina lumânărilor şi pentru plimbări. Am descoperit că viaţa poate fi frumoasă şi fără tine, fără să mă simt obligată să stau cu tine în fiecare seară şi în fiecare sfârşit de săptămână.

Desigur, va veni timpul să te înlocuiesc, dar data viitoare voi căuta pe cineva care să nu aibă defectele tale şi ale cărui calităţi să le depăşească cu mult pe ale tale. Data viitoare nici nu voi mai băga în seamă un AMD şi nici pe cineva cu mai puţin de 4GB RAM. Viitorul însoţitor al serilor mele va fi capabil să ruleze Sims3 la viteză foarte bună şi va avea, în mod sigur, Windows 7. Dar până când îl voi găsi, mă voi delecta cu serile de dans şi de lectură care îmi fac viaţa atât de frumoasă acum.

Dragul meu Fujitsu, azi îţi zic definitiv adio!

luni, februarie 15, 2010

Fevereiro

Esqueci... este ano esqueci...

O que me faz quase feliz, mais também um pouco triste.

Pode ser porque me escondi de tudo o que significa o dia de Valentine's, sem Internet nem televisão nem nada, nada que podia me lembrar que estava sozinha por mais um ano, embora não me importar normalmente com isso. Mais claro, é melhor se separar de coraçãozinhos e canções românticas quando a gente sabe que a única pessoa do que gostou - gostou de verdade - nesse último ano tá apaixonada por outra mulher...

Engraçado como, sempre quando estou num estado de ânimo especial, tô falando com você. Talvez porque sei que só você pode me entender, porque só você me conhece de verdade, porque foi a única pessoa que amei, embora que achei que amava cada vez que estava com alguém; mais não, não foi amor, senão um tipo de bobagem momentânea que só põe nosso amor ainda mais alto e mais forte nos meus pensamentos.

Este ano esqueci, mais só do Carnaval, não de você, que tá sempre no meu coração embora não ter falado com você em tanto tempo. Porque falar não importa, não de verdade, não quando somente pensar em você me leva tão perto de tudo.

sâmbătă, februarie 13, 2010

marți, ianuarie 26, 2010

Cronică de festival - Salsa @ Braşov

Weekend-ul care tocmai a trecut m-a găsit la Braşov, unde s-a desfăşurat a patra ediţie a Festivalului Naţional de Salsa. Eveniment la care m-am înhămat curajoasă, fără să ştiu ce o să găsesc sau cum o să mă descurc, având în vedere că am cam plecat singură. Pentru că, evident, deşi mă duc la Salsa Galaxy de câteva luni bune (se cam face anul, dacă mă gândesc mai bine), nu am socializat foarte mult cu persoanele de acolo, pentru că nu îmi place foarte mult mediul (e genul de club exclusivist în care eşti tolerat, dar nu pe deplin acceptat dacă nu te comporţi as expected, ceea ce eu nu fac).

Bréf, a fost un sfârşit de săptămână plin de evenimente, de workshops, demonstraţii şi petreceri, care probabil ar fi putut să iasă mult mai bine dacă yours truly ar fi făcut un minim de efort înspre acceptarea condiţiei de animal social. Totuşi, nu pot să mă plâng, pentru că ceva-ceva tot a ieşit din asta.
Vineri seară am ajuns destul de târziu în Braşov, după ce personalul cu care am mers (măcar avea căldură, kudos pentru CFR) a reuşit să răzbată în lupta cu frigul şi să scape nevătămat după ce a fost ţinut împotriva voinţei lui în gara din Câmpina. După ce am reuşit să mă cazez şi să mă aranjez, am coborât la party, la timp ca să văd concursul (n-am prins înscrierile, dar nu cred că aş fi avut curaj să mă bag - fraierică, as usual, au fost alţii mult mai slabi), unde pe locul 3 a ieşit Marius, colegul nostru de la SG (drăguţ şi meritat). A fost ok, am dansat, am cunoscut bărbatul ideal (poate vă şi povestesc) şi cam atât.

Sâmbătă a fost zi de workshops şi de plimbat prin Braşov, deşi temperatura de afară rivaliza binişor cu cea pe care mi-o imaginez eu la Polul Nord. Am învăţat puţin din colombian style, un mod absolut demential de a dansa salsa, dar care te epuizează foarte mult dacă nu ai exerciţiu, pentru că paşii sunt foarte rapizi. De asemenea, am prins on2 şi da, aşa cum zice toată lumea, mi-a plăcut mai mult decât L.A. style şi tare aş vrea să mă duc şi la cursuri de on2. Am făcut puţină cha cha, puţină bachata, ceva shines pe cha cha şi on2 şi îmi pare rău că n-am ajuns şi la cuban style, dar era în acelaşi timp cu altceva.
La petrecerea de sâmbătă seară n-am rezistat foarte mult, m-am culcat pe la 4, mă simţeam epuizată.

Duminică a venit cu alte câteva workshops şi cu întoarcerea la Bucureşti cu un accelerat în care era cald, nu era aglomerat (cred că majoritatea plecaseră mai devreme, eu abia pe la 6 seara) şi avea prize! Din nou, kudos. Aşa că nu m-am mai plictisit şi m-am uitat la câteva episoade din "Dexter" şi la "The Lovely Bones".

Evident, din categoria aventuri sociale cu trenul, de care nu mai avusesem parte de când mergeam cu rapidul înspre Piatra şi dădeam de babe care îl cunoşteau pe tata sau făcuseră şcoala cu bubuca sau mai ştiu eu ce, în gară în Braşov, în timp ce aşteptam - îngheţând ca un răhăţel - să vină trenul, mă abordează o doamnă (tinerică, surprinzător) care începe să-mi povestească cum e ea de şaij de ore pe drum şi câte şi mai câte din viaţa ei (nu prea am auzit ce zicea, dădeam doar din cap şi mai ziceam câte un "da" din când în când) şi care, deşi avea bilet în alt vagon, insista să stăm împreună şi să ne ţinem de urât până la Bucureşti. Imagine my distress, animalul social din mine, pe care l-am ţinut ascuns 3 zile în timpul unui festival la care au participat o mie şi de oameni din toată ţara, să fie forţat să iasă la lumină de această femeiuşcă (nu pot să înţeleg nesimţirea oamenilor care se bagă în seamă cu persoane pe care nu le cunosc). Am avut prezenţă de spirit şi un dram de noroc şi am reuşit, în aglomeraţia de pe peron, să fac o manevră de eschivă şi să mă strecor nevăzută până în compartimentul unde aveam bilet.

Cu ce am rămas după acest festival? Cu credinţa nestrămutată că toţi instructorii de dans - bărbaţi - fac aceleaşi glume expirate cu tentă sexuală care mă enervau până acum la Romy. De fapt, concluzia la care am ajuns este că, în ciuda faptului că vorbeşte mult prea mult relativ la condiţia lui de mascul, Romy e cel mai bun instructor pe care l-am văzut. Cea mai mişto bachata am văzut-o la Simona şi Vali de la Salsa Factory şi Willmark nu e atât de cool pe cât pare la prima vedere (nu mi-a plăcut stilul lui de a preda).

Următorul eveniment de acest gen va fi la Timişoara la sfârşitul lui martie. Din păcate, acolo nu cred că ajung, pentru că e în weekend-ul cu ziua mea, când mă gândesc la o excursie la Durău, dar mai vedem.

luni, ianuarie 25, 2010

joi, ianuarie 21, 2010

Despre lectură

Circulă în perioada asta în blogosferă o leapsă despre lectură. Am tot văzut-o pe diverse bloguri pe care le urmăresc (la Zu şi la Tomata cu Scufiţă sigur) şi mi s-a părut interesantă.

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Întotdeauna semne de carte. Mi se pare un sacrilegiu să îndoi colţurile. De fapt, mi se pare un sacrilegiu să strici în vreun fel cărţile (de asta şi împrumut foarte rar cărţi altcuiva). Nu le semnez, nu le îndoi, încerc pe cât posibil să aduc cât mai puţine daune unei cărţi.
Îmi place când o carte vine deja cu un semn de carte. Dacă nu are, folosesc unul mai vechi.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?
Da, ultima carte primită a fost de la Crini. Uite că acuma îmi scapă numele. Nu am apucat să mă uit pe ea, pentru că am o listă mare de cărţi de citit.

3. Citiţi în baie?
Ocazional. În baie a se înţelege în cadă. Destul de rar totuşi, pentru că lipsa timpului mă cam obligă să fac duş.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
De gândit, m-am gândit. Eram în liceu. Era ceva gen poliţist cu o poveste de dragoste siropoasă în fundal. Bine că mi-a trecut. Mă gândesc însă de ceva timp să încerc să-mi public poeziile.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Îmi plac anumite colecţii, dar nu am interes în a face rost de toate volumele dintr-o anumită colecţie. De exemplu, îmi plac cele de la Adevărul, dar nu mi se pare că toate cărţile din colecţie merită citite. Îmi mai place Raftul Denisei, dar la fel, nu toate îmi fac cu ochiul. Acum vreo 15 ani a apărut o colecţie cu toată opera Agathei Cristie, aia mi-a plăcut mult şi le am pe toate undeva la Piatra (mă rog, mama le strângea).

6. Care este cartea preferată?
Greu de spus. Câteodată zic "Lupul de stepă" al lui Hermann Hesse, pentru că mă identific foarte mult cu personajul. Alte dăţi e "Un veac de singurătate", pentru că García Márquez e scrritorul meu preferat. Şi mai e "Lord of the Rings". Şi "Colecţionarul". Nu mă pot decide.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Îmi place să recitesc, dar nu am atât de mult timp la dispoziţie. "Un veac de singurătate" l-am citit o dată pe an începând din clasa a zecea. "Lord of the Rings" e o carte (de fapt, o serie de cărţi) la care mă reîntorc periodic. Am citit de două-trei ori fiecare carte de García Márquez (le am pe toate). "Războiul sfârşitului lumii" a lui Vargas Llosa e o altă carte pe care am recitit-o de câteva ori.
În liceu am citit şi răscitit seriile "Winetou" şi "Cireşarii".

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Mi-ar plăcea să stau de vorbă cu Vargas Llosa, mi se pare un tip super deştept şi care a văzut o grămadă din lumea asta. Am citit o carte-interviu cu el şi Gabriel Liiceanu şi mi-ar fi plăcut să-i pot pune eu acele întrebări. Aş vrea să stau de vorbă cu Márquez să-l întreb despre orientarea lui politică şi despre relaţia cu Fidel Castro. Lui Tolkien mi-ar plăcea să-i sfredelesc creierul, să văd de unde atâta imaginaţie. Şi aş mai vrea să văd cum şi-a imaginat Hesse jocul cu mărgele de sticlă şi dacă Fowles nu era cumva psihopat.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da, dar e foarte greu să găsesc pe cineva cu aceleaşi gusturi la cărţi. Nu-mi place să intru în polemici pe teme literare sau cinematografie sau muzicale, pentru că fiecare om are alte gusturi şi nu mi se pare corect să impun părerea mea altcuiva. Dar ofer opinii şi îmi place să vorbesc despre cărţi cu prietenii apropiaţi, mai ales cu Ulpia.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Autorul. Dacă am citit ceva de cineva şi mi-a plăcut, atunci fac tot posibilul să găsesc tot ce a scris (cum s-a întâmplat cu Isabel Allende). Recenziile şi recomandările. Subiectul. Cărţile ecranizate (pentru a vedea diferenţele şi a putea spune că tot cartea e mai mişto). Evit cele la care se face publicitate excesivă (cum au fost Dan Brown, Coelho - aici şi pentru că Ric mi-a spus că în Brazilia e considerat un plagiator, Pamuk...) pentru că nu vreau ca aceasta să-mi influenţeze părerea.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
"Un veac de singurătate". "Doctor Faustus". "Jocul cu mărgele de sticlă". "Să ucizi o pasăre cântătoare". "Colecţionarul". "Împăratul muştelor". "Amintiri din copilărie"

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Pe covor în faţa şemineului, la Durău. Sau tot la Durău, în mansardă.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Depinde. Pe metrou, ascult şi muzică, pentru a neutraliza zgomotele ambientale. Acasă, prefer să fie linişte.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, dar nu îmi face plăcere, pentru că sunt mai uşor de distras. Plus că mă dor ochii. Citesc în format electronic doar cărţi pe care nu se merită să dau banii (cum a fost seria "Twilight").

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Prefer să le cumpăr. Îmi place să mă uit într-o bilbiotecă plină de cărţi şi să-mi aduc aminte de fiecare în parte. Citesc şi cărţi împrumutate, dar mai rar.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

O altă lume, în care mă pierd fericită. O oază de linişte sau de încântare sau de aventură sau de dragoste în mijlocul unei vieţi gri.

vineri, ianuarie 15, 2010

Ce mă enervează din blogosferă


De ceva vreme sunt mai activă în blogosferă. Nu aici, pentru că mi-e în general silă, iar dacă găsesc un subiect despre care să-mi facă plăcere să scriu, de obicei îl uit până ajung în faţa unui calculator, dar scriu aproape în fiecare zi şi mă joc cu tot felul de chestii pe canapea, plus că citesc destul de multe bloguri atunci când timpul îmi permite.
Sunt câteva chestii care mă enervează la blogosfera românească şi pe care vreau să le exorcizez aici.
  • oamenii care trimit comentarii anonime. În care, de multe ori, mai şi înjură autorul. Dacă vrei să postezi un comentariu, dacă ai o părere asupra a ceva, asumă-ţi acest lucru, nu te ascunde în spatele anonimităţii. Postarea de comentarii anonime se cheamă laşitate, în 99,9% din cazuri.
  • autorii de bloguri care nu-şi respectă cititorii sau posibilii cititori. Ăia al căror "despre mine" zice "asta e tarlaua mea şi fac ce vreau pe ea, pot să vă şi înjur dacă am chef, dar voi nu puteţi să mă înjuraţi pe mine". Da, e tarlaua ta, dar dacă vrei să te citeacă cineva, nu spune asta chiar de la început, aşteaptă mai întâi să vezi care sunt reacţiile la ce scrii.
  • oamenii pentru care gramatica e un teritoriu necunoscut şi care au o nepăsare totală despre cum scriu. Un limbaj îngrijit şi un scris fără greşeli de ortografie sau de gramatică îţi va aduce întotdeauna cititori mai mulţi. Eu am renunţat la a mai citi bloguri pe care văd limbaj de messenger sau greşeli repetate. (Diacriticele sunt un plus întotdeauna.)
  • blogurile care nu reflectă în nici un fel modul de gândire al autorului şi nu fac decât să preia ştiri din alte părţi şi nu au nici măcar decenţa de a le adapta. Copy-paste nu înseamnă a fi interesant sau inovativ, ci doar că nu ai idei proprii.
  • oamenii care ar face schimb de link cu oricine, indiferent de conţinutul blogului cu care face LE. Da, e important să faci LE, pentru că îţi aduce mai mult trafic şi PR mai mare (ceea ce iar, duce la trafic mai mare), dar înainte de a schimba un banner sau un link cu cineva, uită-te măcar la ce scrie. Chiar vrei să apari pe blogul unui pedofil sau manelist sau să apară ei la tine?
  • reversul... oamenii care au pretenţii exagerate când e vorba să facă LE. Nu vorbesc de bloggerii mari (nici măcar nu mi-aş permite să-l rog pe Zoso, de exemplu, să mă pună în blogroll).
  • cei care abia au început să scrie şi au pretenţii ca afişarea unui banner pe blogul lor să le fie plătită. O asemenea pretenţie nu mi se pare justificată decât cel mult la primii 50 din ZeList.
  • inflaţia de reclame, mai ales de AdSense. O reclamă discret postată, care se potriveşte cu blogul, nu deranjează pe nimeni, dar când încep să văd mai multe reclame decât postări, nu ştiu cum să închid mai repede pagina. Mă enervează mai ales cele plasate între postări.
  • blogurile care au activată porcăria aia cu votul automat. Adică deschizi pagina, iar la primul click făcut, te redirecţionează spre respectivul director şi-ţi spune "mulţumesc că aţi votat pe X". Şi dacă eu nu vrau să te votez? De ce mă obligi? Vreau să am posibilitatea de a te vota dacă îmi place cum scrii, asta e altceva. De ce joci incorect? (am avut şi eu chestia asta pentru vreo juma de oră, până când m-am prins că obliga lumea să mă voteze, apoi am scos-o).
  • blogurile în culori tâmpite, cu muuulte aplicaţii flash care îţi încarcă pagina în juma de oră şi-ţi blochează browser-ul (în apărarea mea - am şi eu destule aplicaţii flash - pot să spun că am testat blogul pe o conexiune foarte slabă şi mi-a mers ok), sau cele care au o temă incompatibilă cu subiectul blogului sau cu persoana care scrie. Cum ar fi o temă cu fluturaşi pentru un blog de ştiri al cărui autor e un tip.
  • cei care nu-şi citesc blogroll-ul. Nici măcar ocazional.
  • blogurile fără pagină de contact
Cred că mai sunt. Dacă îmi mai aduc aminte de chestii care mă enervează, mai adaug.

vineri, ianuarie 08, 2010

De pe canapea culese


Anul nou a început bine, atât pentru mine, cât și pentru canapea. Zâmbesc zi de zi și nu mă mai gândesc la toți tembelii. Am cei mai buni prieteni din lume. Știu ce vreau și știu ce nu (mai) vreau. Dansez, mă bucur de mine și de ceilalți, nu mă mai enervează lucrurile mărunte și nu mă mai deranjează singurătatea.

Am elan zilele astea. Scriu mult, probabil pentru că nu muncesc. În sensul că mă duc la serviciu, dar o frec la modul cel mai nesimțit. Asta pentru că nu mă mai motivează. Poate se prind cei de la IT și-mi taie Blogger-ul... Scriu mult, aici. Am multe filme de văzut și multă dorință de a le vedea și împărtăși. (Între timp, am descoperit că e ok să te duci și singur la cinema.) Am câteva proiecte pe care vreau să le dezvolt.

Mi-a crescut Page rank-ul și am intrat în jocul schimbului de link-uri (am evitat multă vreme să fac asta, dar e o unealtă puternică). Am învățat să scriu CSS (la nivel minim, dar mai învăț). M-am învățat să scriu numai cu diacritice. Mă bate gândul din ce în ce mai mult să migrez pe un domeniu propriu.


2009 a trimis pe canapea oameni care au căutat:

- canapea princess - nu avem, dar avem The Princess Bride
- shane west și mandy morre - de fapt e moore
- changelling - pe ăsta îl avem
- kristen stewart interviuri - interviuri nu i-am luat, însă am denigrat-o destul de mult
- la flor de mi secreto - pe bune? cineva chiar caută filme spaniole? cool
- subiectul filmului Powder Blue - unul din preferatele mele pentru anul trecut
- canapea fingers - nici de asta nu avem, poate trebuie să schimb numele blogului?...
- de ce mă transformi în mutant de primă clasă? - chiar băi, de ce?
- film despre droguri candy - fain film, e și în slider nu mai e

- jocuri de stricat canapele - eu știu două. Unul e săritul pe canapea. Celălalt e cel care mi-a stricat mie canapeaua și m-a făcut să-mi cumpăr pat
- zbor anamaria chioveanu - nu l-am văzut, dar am văzut „Lungul drum spre casă”. Are potențial fata.
- ”go corporate” - cu ghilimele. Omul a ajuns la „Duplicity”.
- ”Law Abiding Citizen varianta englezească” - de ce englezească?
- 10 things i hate about you book - nu știam că e și carte. Filmul e unul din preferatele mele. Nu și serialul.
- [acțiune aventură] indiana jones and the kingdon of the crystal skull - nici una nici alta, doar dudă
- actorul signe poitier - bun actor, doar că-l cheamă sidney
- adamanțiu - cu diacritice. Felicitări celui care a folosit „ț”-ul
- astra film festival 2009 - deci n-a trecut neobservat, e bine
- avatar două continuări cu zoe saldana - (pe lângă câteva căutări doar pentru Avatar) Da, va avea două continuări, cred că cu Zoe Saldana. Bună gagică.
- aventurile lui nemo - ceea ce-mi reamintește, vreau să-l revăd
- bibliografie concusr șef post Galicea mare 2009 - cu ș. Nu cred că „Los Lunes al Sol” l-a lămurit.
- bucătarul șef obsedat de sex cu clint eastwood - toate aceste cuvinte, luate separat, apar pe blogul meu. Dacă cineva îmi spune cum se numește și filmul la care s-a făcut referire, promit să scriu despre el.
- alte câteva canapele (joly, don juan, marco, nemo, spaniolă, heart tango) - nu vând mobilă dar măcar recomand un film bun de văzut pe respectiva canapea
- canapeaua lui hitler - uhmmm...
- caracterizarea personajului indiana jones - afemeiat, narcisist, relativ egoist, îngâmfat. De ce, faci o compunere?
- carte 27 rochii - există? aștept un review
- cărți dosarul pelican - e doar una și e bună
- carui gen de public se adresează filmul motivat să ucidă? - cam tuturor, mai puțin celor sub șaișpe ani și adolescentelor piți. Dar mai ales se adresează fanelor lui Butler
- catherine o hara mama lui kevin - da, e mama lui Kevin. Aia uitucă.
- ce actori americani au contribuit la realizarea animatiei „monștri contra extratereștri” - nu mai simplu căuta direct filmul?
- ce strigă pelicanii din nemo - ce strig și eu când îl văd pe Orlando Bloom... sau pe Butler
- cele mai bune filme erotice - bună întrebare... și ce răbdare a avut să caute, că blogul meu nu apare în primele 10 pagini din Google la căutarea asta...
- cine interpretează dirty dancing - uite aici
- comedii cu drogati - nu mă uit la din astea. S-a uitat în schimb Pixie.
- concurs de carturi film - ori carturi, ori film...
- crimele din wineville - inițial, voiam să spun ce obsdat... dar și eu am gugăluit asta când m-am documentat pentru „Changelling”
- cum se numea filmul în care el ajunge homosexual în pușcărie și omoară o femeie chelneriță - bărbat chelneriță nu? Nu știu filmul.
- desene animate di serialul aron stom - habar n-am, dar cei de pe Desenele Copilăriei ar putea să știe
- desene mișcătoare - uite aici recomandări bune (eu le zic desene animale, dacă interesează pe cineva)
- din distribuția cărui film face parte regretful actor patrick swayze? - am scris despre el aici
- don juan de marco a true lover knows - knows ce? că sunt curioasă (mai sunt și alte căutări pentru „Don Juan de Marco”, dar nu la fel de interesante)
- dulciuri nocturne watch - l-am watch la Cine'Cinema. E bun.
- estera regina persiei - interesantă legendă. Filmul nu e la fel de interesant.
- fan almodovar - și eu
- film cu ashton kutcher în care face pariu - nu l-am văzut și nici n-o să-l văd. Nu-mi place Ashton Kutcher.
- film cu negri mafie - prea multe, prea clișeu
- film cu sigourney weaver suferă de agorafobie - știu un film în care Jodie Foster suferă de agorafobie
- film cu vapiri casă vedem - am scris exact așa cum a tastat ăla. Sau aia. Recomand orice în afară de „Twilight”.
- film de animație de wal disnei - am toată colecția acasă. Dar e Walt și Disney.
- film dublate în limba română - nu, că mă enervează
- filme bazate pe realitate - și mie-mi plac
- filme comedii povestiri nemuritoare - hmmm, sunt câteva pe care aș vrea să le revăd
- filme cu spioni la hollywood din anii 80-90 - n-am înțeles, spionii spionau Hollywood-ul?
- filme de sex forțat pe canapea - pot să înțeleg cum a ajuns la mine... dar tot e trist
- filmulețe cu femei esterice - sigur nu isterice? și cine e atât de masochist?
- finding nemo i am a nice shark - yes you are, pentru că fish are friends, not food!
- frate și soră prinși făcând sex pe canapea - și mă enervam când lumea credea că am magazin de mobilă...
- grinci a furat crăciunul - despre ăsta n-am scris încă
- harlequin romance movies - Harry Potter e cel mai harlequin movie din 2009
- hayden christensen - merge o tură
- in ce an sa născut don juan de marco - nu știu, dar gramatica mă omoară și pe mine
- indiana jones filme în ordine - am scris despre ele. În ordine.
- jersey girl filmul vechi - și eu îl caut
- joaquin cortes - yummy
- joc harry potterand the half-blood printe - n-am, dar filmul e prost
- journey to the center of the earth în spate scenelor - în spatele scenelor ce? sau cui? sau cine?
- jun ji-hyun film comedii - ăla pe care îl știu eu cu ea nu e comedie
- kevin mcallister bibleografie - s-a născut și l-au uitat acasă. De două ori.
- lacrimi uitate sandra brown - grow up
- magda goebbels - asta a trăit pe bune și și-a omorât și copiii pe bune
- mălina cajan zile de toamnă - o cheamă Mălina Cajal. Scrie drăguț. 
- melodia din filmul il postino - care melodie? E mult tango în filmul ăsta.
- nazist orgy film - whaa? românii sunt perverși...
- nedelciu raluca - mi-a plăcut „Mireasa cu șosete roșii”
- nimfomane - no comment
- opinii film der untergang - a mea e că filmul e genial
- povestirea filmului my life in ruins - de ce, și tu faci referat?
- poze înfricoșătoare avatre skull - n-am
- princess bride frații grimm - nu e de frații Grimm, mă îndoiesc că ei și-ar fi numit eroina Buttercup
- profesorul x se îndrăgostește de storm - nu în alea pe care le-am văzut eu
- ps i love you online film - tocmai citesc cartea. E faină.
- remedy pastile de slăbit - recomand o salată
- rezumat charles dickens poveste de crăciun - citește frate cartea!
- rezumat fantoma lui marley - și pentru asta tot cartea trebuie s-o citești
- robert pattinson kristen stewart engaged - doar în film. Sper.
- șervețele michel jansen - m-am reprofilat pe canapele
- sienna guillory barefoot - bănuiesc că mai umblă și așa din când în când (dar cine-i Sienna Guillory?)
- spiderman vs dr. cocris filme - n-am scris încă de spiderman
- subtitrare sonoră în italiană monsters vs aliens - de ce în italiană?
- teoria vacii - asta mi-a plăcut. Și teoria vacii mi-a plăcut.
- the ultimate gift aceeași poveste - fain film, o să scriu despre el
- these women have fingers with the same sensibility as feet - adică se gâdilă?
- ultimele zile ale lui hitler carte free - toată lumea vrea free zilele astea...
- untamed heart cine a văzut - eu. De mai multe ori. De fiecare dată plâng.
- vezi moonlighting tradus - Mi-aș dori să revăd serialul ăsta, așa m-am îndrăgostit eu de Bruce Willis.
- video aston kutcher făcând sex în filmul spread video - face destul. Dar de ce video de două ori?
- winnetou și old sutherland - ce dor mi-e de Winnetou!

Oare cu ce o să mă mai distrez în 2010?