Am noroc să fiu genul de persoană care se simte bine singură. Nu am neapărat nevoie de companie pentru a fi entertained, am învățat de mult timp că pot să-mi găsesc ocupație și singură, fie în casă, fie în afara casei, astfel încât să nu mă sui pe pereți dacă nu am cu cine să ies în oraș în weekend, de exemplu. Fac o grămadă de chestii on my own atunci când boyfriendul e ocupat sau n-am planuri cu prietenii, sau pur și simplu am chef să fiu eu cu mine și să nu trebuiască să mă stresez cu social pleasantries.
Oamenii se sperie în general de singurătate și probabil că asta vine din frica de a nu muri singur - nu ni se spune over and over again să facem copii ca să aibă cine să ne îngroape? Cred că e important să depășim frica asta și să nu ne mai blocăm atâta în stresul „vai, ce mă fac, n-am cu cine să ies în oraș”. Cred că avem nevoie cu toții să învățăm să fim ok cu ocazionalele momente de singurătate și să ne dăm șansa să fim independeți, pentru a nu o lua razna dacă ne trezim în situații în care chiar nu are cine să ne însoțească la o plimbare.
Deci e weekend, prietenii sunt ocupați cu diverse, jumătatea e plecată din oraș, ce te faci? Te ascunzi în casă și faci maraton de seriale? Sau...
Ieși la un film singur. Chiar dacă se uită urât casiera când ceri un singur bilet, dă-i cu ignore. Dacă ții morțiș să vezi un film și nu ai răbdare să aștepți până când apare altfel decât la cinema, dar nimeni nu vrea să meargă cu tine, ia-ți inima în dinți și du-te. Eu câteodată prefer să mă duc singură dacă e un film pe care chiar vreau să-l văd fără comentarii de fundal. Ultima escapadă de acest gen a fost la Antman.
Du-te la o plimbare în parc. Sau pe străzile orașului. Ia camera cu tine și fă poze la frunze. Ia-ți o carte, așează-te pe o bancă și citește în aer liber, nu pe canapea. Îți garantez că e o experiență faină.
Ieși în oraș la o cafea, la un pahar de vin sau chiar la masă. Da, e posibil să se uite oamenii ciudat la tine, dar parcă ne pasă prea mult de ce cred ceilalți. Dacă ai chef să mănânci la restaurant, de ce să n-o faci doar pentru că nu ai cu cine?
Du-te la shopping. Poate că e fun cu fetele, dar eu una prefer să merg singură la cumpărături. Nu stau după alții, nu trebuie să-mi dau cu părerea despre cum stau hainele pe X sau pe Y, nu trebuie să dau socoteală despre cât cheltuiesc și pe ce, și per total sunt mult mai eficientă. Și după aceea nu mă împiedică nimic să stau la o cafea să fac bilanțul cumpărăturilor.
Du-te la sală. Sau piscină. Sau la alergat. Oricum activitatea fizică nu ar trebui să fie ceva social, dacă nu vorbim de sporturi de echipă sau care necesită partener, gen tenisul. E mult mai eficient să faci jogging singur, pentru că nu trebuie să faci conversație și te poți concentra mai bine pe arsul caloriilor.
Du-te la plajă. Făceam asta zilnic în anul de grație Erasmus, în fiecare după amiază eram pe plajă. Nu aveam nevoie de altceva decât de o carte și muzică în căști.
Fă o excursie. Sau, de ce nu, un întreg concediu. Crede-mă pe cuvânt că e mișto să-ți faci singur programul, să poți dormi până la ce oră vrei, să faci poze, să vizitezi (sau nu) ce ți se pune pe chelie. Și nivelul de stress este minim pentru că nu stai tot timpul după alții.
The ultimate: locuiește singur(ă). Nimic altceva nu dezvoltă independența decât să fii în stare să te întreții singur. Să-ți gătești, să-ți speli, să faci ordine, să-ți plătești facturile. Între statul acasă cu părinții și mutatul cu el/ea, ar trebui să-ți lași o perioadă în care să locuiești singur, pentru a învăța cum se ține o casă.
Alte idei: vizitează un muzeu, du-te la un concert, la o piesă de teatru, în club. Timp să fie pentru toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu