Acum câţiva ani, pe vremea asta liniam caiete. Era o adevărată pasiune, care anunţa venirea toamnei şi, odată cu ea, a lucrurilor bune. Îmi plăcea să le scriu caligrafic, cu tuş negru şi carioci în culori diferite. Pregătirea acestei activităţi era un adevărat ritual... găsirea caietului perfect pentru nevoile mele, cumpăratul de rechizite, ore întregi petrecute la sala de net şi pe teletext pentru informare... Şi apoi, cu mici pauze, din septembie şi până în iunie weekendurile erau pline de adevărate clipe de extaz, de aşteptare, câteodată de dezamăgire, dar, guess what, niciodată plictisitoare.
Am luat o pauză. Idioată pauză. Acum m-am întors. Mă joc cu formule în excel şi, deşi îmi lipseşte mirosul cariocilor şi al foilor albe, plăcerea de a anticipa mişcările următoare este aceeaşi.
Multe dintre lucruri sunt la fel. Multe s-au schimbat şi îmi va lua timp să mă obişnuiesc, pentru că urăsc schimbările. Mă trezesc întrebându-mă dacă X mai trăieşte, pentru că îl cunosc îndeaproape de când eram mică şi mă jucam cu carioci, pentru ca apoi să-mi dau seama că e născut în anii 80 şi, de fapt, are cam aceeaşi vârstă pe care o am eu. Mă trezesc înjurând oameni care nu sunt decât prostituate ce se mută dintr-o tabără în alta după cum bate vântul, dar asta nu face decât ca respectul meu pentru cei care rămân fideli să crească. Iar pe ei... îi văd la fel cum am făcut-o de 20 de ani încoace, deşi au crescut mult şi sunt puternici şi plini de încredere.
Mmmm... îmi place începutul de toamnă, cu primele semne de agitaţie, când toţi cei care au stat în hibernare pe timpul verii încep să iasă la lumină şi să ridice vocea pentru a-şi da cu părerea, cu emoţiile ei de weekend şi cu toate celelalte pe care le aduce.
And I'm returning to you, my one and forever love.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu