Ea nu ştie ce vrea...

Nu ştiu de ce aveam impresia, acum ceva vreme, că până la vîrsta asta voi atinge "corola de minuni a lumii", vorba poetului, că voi deţine secretul vieţii şi că voi avea totul figured out şi aranjat, în aşa fel încât să nu trebuiască să mă mai stresez...

Mi-am dat seama că nu m-am maturizat, nici pe departe. Asta dacă maturizare înseamnă să ştii cu exactitate ce vrei de la viaţă. Poate că m-a deprimat şi tata zilele astea, când m-a luat iar cu "tu ai dat cu piciorul la o ocazie foarte bună", referindu-se la decizia mea de a rămâne în Bucureşti după facultate. Poate că aşa e, nu ştiu. De fapt, nu prea mai ştiu nimic. Idealurile mele din ultimii ani s-au cam destrămat şi nu-mi mai doresc aceleaşi lucruri, zilele astea nu vreau decât să fiu liniştită şi să mă bucur de micile aspecte care-mi aduc zâmbetul pe buze, prietenii mei, dansul, soarele de afară, momentele petrecute cu familia...

Tare aş vrea să mă trezesc mâine ştiind ce vreau de la mine şi de la viaţă. Să-mi dau seama că el - idealul - nu e chiar atât de ideal, ci dimpotrivă, probabil că nu ar reuşi să mă facă fericită, chiar de l-aş prinde de picior, şi că ar trebui să apreciez mai mult ce am deja în faţa ochilor. Nu ştiu ce-i cu melancolia asta pe capul meu, mai ales că ultimele zile au fost excelente, mulţumită, în mare parte, unei persoane pe care nu m-ar deranja să o am în viaţa mea , dar no, nesiguranţa mea ajunsă în stadiul critic după ultimul an şi nerăbdarea de care nu pot să scap, graţie corniţelor cu care m-a înzestrat natura, mă fac să mă simt ca o nenorocită de şcolăriţă în faţa unui mare examen, pe care sunt sigură că o să-l pic.

Oh well... mai am câteva zile de stat acasă şi sper ca până duminică să mă lămuresc cel puţin cu privire la ce am început...

Ea nu ştie ce vrea -

De e rău sau e bine,

Ea nu poate uita -

Nu mai crede în nimeni...

Cam aşa şi eu de ceva vreme...

Asculta mai multe audio Muzica

Viaţa fără tine

Doi ani mi-ai fost credincios, fără să dai semne că vrei să mă părăseşti. Sau poate că nu am văzut eu semnele. Păreai mai fierbinte cu fiecare zi ce trecea, dar nu am luat-o ca pe un semn rău.

Doi ani m-ai suportat seară de seară, weekend de weekend, cu pretenţiile mele uneori exagerate, pe care câteodată nu le puteai îndeplini, sau le îndeplineai făcând fiţe, dar te-am suportat şi eu, pentru că dragostea noastră părea făcută să reziste pentru eternitate.

Mă simţeam în siguranţă cu tine, întotdeauna erai acolo când aveam nevoie de consolare sau de amuzament, mi-ai dat momente minunate şi emoţionante, m-ai ajutat când aveam nevoie, în situaţii dintre cele mai diverse.

Apoi, după doi ani de relaţie neîntreruptă, ai pus punct atât de brusc, încât nu mă aşteptam. Am încercat să repar ce se mai putea repara şi te-ai întors la mine, părea că eşti gata să o iei de la capăt fără resentimente şi să ne suportăm şi îndrăgim reciproc în continuare. Trei luni a mai durat această stare de fapt, după care m-ai părăsit din nou. A fost greu, zilele mele erau pustii şi nimic nu putea să te înlocuiască, aşa că am încercat din nou, te-am rugat, te-am îngrijit şi te-ai întors, dispus să mai dai o şansă relaţiei noastre.

Şi a fost bine, am avut mai multă grijă de tine, te-am îmbrăcat şi ţi-am luat lucruri drăguţe, care să facă relaţia noastră mai frumoasă. Dar, după alte trei luni, ai zis din nou că nu mai vrei să continuăm. Şi, deşi am fost zdrobită, am renunţat la tine. Nu mai vreau să te mai implor să te întorci. Viaţa mea parcă nu mai e aşa de pustie cum credeam că va fi. Am mai mult timp pentru mine, pentru prieteni, pentru cărţi, pentru băi lungi la lumina lumânărilor şi pentru plimbări. Am descoperit că viaţa poate fi frumoasă şi fără tine, fără să mă simt obligată să stau cu tine în fiecare seară şi în fiecare sfârşit de săptămână.

Desigur, va veni timpul să te înlocuiesc, dar data viitoare voi căuta pe cineva care să nu aibă defectele tale şi ale cărui calităţi să le depăşească cu mult pe ale tale. Data viitoare nici nu voi mai băga în seamă un AMD şi nici pe cineva cu mai puţin de 4GB RAM. Viitorul însoţitor al serilor mele va fi capabil să ruleze Sims3 la viteză foarte bună şi va avea, în mod sigur, Windows 7. Dar până când îl voi găsi, mă voi delecta cu serile de dans şi de lectură care îmi fac viaţa atât de frumoasă acum.

Dragul meu Fujitsu, azi îţi zic definitiv adio!