Nu stiu

Urma sa scriu un post super lung despre cine sunt, despre cum ultimii ani m-au transformat in asa fel incat maica-mea nu m-ar mai recunoaste, despre cum unele persoane au avut o prea mare influenta asupra mea...

Poate ca alta data. Incerc sa ma definesc, sa-mi dau seama unde e locul meu, cui apartin, incotro sa ma intorc. Incercand sa ma cunosc pe mine in toti acesti ani, am renuntat insa la a-i cunoaste pe ceilalti. Am pierdut contactul cu atat de multa lume, fara de care am crezut, la momentul respectiv, ca nu voi putea sa traiesc. O foarte buna prietena, si poate singura persoana de pe lumea asta care ma cunoaste cu adevarat, mi-a spus ca sunt foarte selectiva in a-mi alege prietenii. Mi-a luat mult timp sa rationalizez ca intr-adevar asa este, si sa incerc sa fiu mai deschisa, si inca nu sunt asa cum as vrea.

Nu suport oamenii care incearca sa intre cu forta in viata mea. Eu, pe de alta parte, nu sunt genul care sa intervina in viata altora, decat daca ei vor. Ramasitele unei educatii pe care I o condamna, dar care din punctul meu de vedere se bazeaza pe cel mai pur respect fata de intimitatea si de sentimentele altora. N-o sa fiu niciodata cea care sa traga de oameni intr-o directie sau alta, cea care sa-si povesteasca viata doar de dragul de a o face. De cele mai multe ori, imi place sa ma definesc ca o persoana antisociala. Prefer sa am doar 2 prieteni buni, decat 10 in care sa nu am incredere. Si ce-i drept, dureaza foarte putin pentru ca cineva sa-mi piarda increderea.

Am ridicat de-a lungul anilor un zid in jurul meu. A fost de ajuns ca un singur tip sa ma faca sa sufar, ca sa nu mai am incredere in nici un barbat. A fost de ajuns ca o singura femeie sa se bage unde nu trebuia, ca sa nu mai am incredere in nimeni in afara de bunica-mea.

Si acum urmeaza dilema... :)))
Ma ascund in pustiu, si las pe toata lumea sa faca ce vrea, sau incerc sa lupt pentru fericire, cu pretul socializarii?

Oare in desert exista internet si Let's Dance?


© 2009 moonlight All Rights Reserved

M-am intors

Oare?

La fiecare inceput de an, imi impun oarecum sa revin la scris. Nu pentru altii, ci pentru mine. Era o vreme cand ma deconecta de la realitate, cand ma transpunea intr-o lume inaccesibila altora.

Am tinut un blog multa vreme. Dupa care s-au intamplat doua lucruri care m-au facut sa renunt. Mi-a fost resetata parola de la vechiul yahoo (iar blogul fiind pe 360, n-am mai putut sa scriu multa vreme, pana mi-am recuperat contul), si l-am cunoscut pe Ionut.

Blogul l-am mutat intre timp aici.
Dar din respect pentru I, pentru ca nu am vrut ca viata mea anterioara sa intervina in vreun fel intre noi, n-am mai continuat sa scriu.

Nu stiu daca o sa ma tin de acest... "plan". Dar, ca si atunci cand am inceput prima oara sa scriu pe un blog, my life is a fucking mess. Si asta poate ca o sa ma ajute din nou sa scap de realitate.

Cand eram sub dus, compusesem in minte intregul post. Era optimist, si intelectual, si multe altele. Ca de obicei cand "scriu" ceva sub dus, cum am ajuns in fata pc-ului, am uitat tot. Asa ca deocamdata o sa ma opresc aici. Inceputul e tot ce conteaza. Primul pas l-am facut.

© 2009 moonlight All Rights Reserved