Din puțurile gândirii unora dintre cei pe care i-am intervievat de-a lungul timpului...
„Caut orice”. Mnop. Desperate people NOT wanted.
„Voi m-ați sunat, nu știu despre ce este vorba în anunț”. Ok, ok, nu ai aplicat tu, dar ți-ai făcut timp să vii la interviu, deci un minim de interes există, așa că do your research.
„Durează mult?”. Pe bune? E interesul tău să-ți găsești un job, deci ar trebui să-ți focusezi atenția pe interviu, nu pe ce ai de făcut după.
„În cât timp se poate promova în firmă?” Cu varianta „dar tu în cât timp ai ajuns team leader?”
„Nu știu.” Un răspuns care nu trebuie dat niciodată.
„E în CV.” Dap, știu că e în CV, dar motivul pentru care te întreb e că vreau mai mult decât ce ai scris acolo.
„Am plecat din cauza colegilor/șefului”. E posibil să fii singurul om OK din tot colectivul, dar probabilitatea mai mare este că nu te-ai putut tu adapta la mediu.
„Plec pentru că volumul de muncă este prea mare.” I'm sorry, dar n-am nevoie de frecători de mentă.
„Am un răspuns excelent la această întrebare.” Minunat, sunt în extaz când lumea vine cu răspunsuri memorate.
Iar la final, conversația casual e ok, dacă tonul e dat de intervievator, dar limbajul licențios nu e ok, niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu