Social Icons

twitterfacebooklinkedinFollow Me on Pinterestemail

miercuri, februarie 12, 2014

Căldură mare

Eu am o problemă cu căldura şi cu frigul. De fapt nu. Am o problemă cu modul în care românii înţeleg căldura şi frigul. Este cu adevărat fascinant, dacă priveşti cumva din afară. 

Ianuarie, -30 de grade afară, în case sunt cam +30.

August, 40 de grade la umbră. În interior, vreo 16.

Temperatura la care corpul uman reacţionează cel mai bine e undeva în jurul a 20-21 de grade în timpul zilei. Medicii zic că temperatura optimă pe timpul nopţii ar trebui să fie chiar între 15 şi 17 grade.

Cu toate astea, noi suntem mai mereu Gică-contra. Cred că e genetică chestia, ni se trage de pe vremurile când nu exista altă sursă de căldură decât soba, care iarna duduia de puteai să stai în casă în curul gol şi tot transpirai ca porcul. Plus că suntem înfofoliţi de mici cu cinşpe mii de haine şi căciuli, de ajungem îndoctrinaţi rău şi ne creştem şi copiii în acelaşi stil.

Noi stăm acum cam la 20 de grade, teoretic. Adică termostatul de la centrală e setat pe 20, dar acest termostat este parcat în dormitor, unde temperatura e cam de 21 de grade când nu suntem noi în el (şi nu merge căldura). În living sunt vreo 18, e geamul deschis non-stop şi nu prea are cum să se facă mai cald de atât. Dar e perfect aşa.

Când ies dimineaţa din casă, îmi este frig numai cât să nu uit că e iarnă. Adică nah, mai îngheaţă un nas, o ureche, din astea descoperite. Când ies din birou, în schimb, simt instant că mi se taie picioarele şi îmi îngheaţă respiraţia. Căci, evident, în birou fetele pun ACul pe 30 de grade, şi când ai +100 de oameni plus calculatoarele aferente în acelaşi spaţiu, se cam strică feng şuiul.

Astă vară noi n-am simţit nevoia de aer condiţionat. Suntem norocoşi, ştiu, nu bate soarele în nici unul din geamuri şi în casă a fost o temperatură plăcută, nu ne-am scurs pe canapea. On the other hand, toată vara am petrecut-o pe balcon, la temperatura de afară.

Situaţia inversă - când plecam de acasă dimineaţa n-aveam nici pe dracu, dar în fiecare pauză de ţigară simţeam că mă pocneşte ceva în moalele capului, pentru că în birou era ca la pol. 

Partea mai nasoală e că diferenţele astea atât de mari între temperatura de afară şi cea din interior sunt responsabile de tot felul de sensibilităţi pe care le punem pe seama frigului, a curentului, etc. Frigul la români e baubau, trebuie să ne ferim de el cu orice preţ. Nu mai vorbesc de curent, acest personaj care ne urmăreşte oriunde mergem. (Dar despre asta, în episodul următor.)

Nu spun că mie îmi place frigul - m-aş muta şi mâine într-o ţară tropicală dacă aş putea. Dar mentalitatea asta a noastră e bolnavă rău şi, pe lângă faptul că creează o naţie de sensibiloşi, reumatici şi cistitici, mai afectează şi pe ăia normal la cap care şi-ar dori să trăiască normal, dar nu pot, pentru că... comunitate. Jur că i-aş teleporta pe toţi în Norvegia, să vadă ei cum stau plozii ăia în chiloţi prin nămeţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu