În Bucureşti miroase a primăvară şi au înflorit pomii. Am observat asta azi dimineaţă când mă transportam de la gară spre căsuţa mea de capitală, după o săptămână în raiul care se cheamă Piatra Neamţ. Acolo, doar magnoliile erau înflorite, dar destul cât să trezească la viaţă sângele amorţit de iarnă.
Am avut cea mai faină zi de naştere din viaţa mea. Pe bune. Nu mă aşteptam. Mai zic o dată mulţumesc din toată inima celor care au speriat pădurea, dar şi frăţiorului meu, care a reuşit, chiar dacă într-o mică măsură şi nu în mod direct, să-i facă pe tata şi pe bunicii dinspre mamă să colaboreze la o chestie, după zece ani de război rece.
După mai bine de opt ani de stat în Bucureşti, timp în care n-am făcut mai mult de trei vizite pe an la Piatra şi acelea limitate cât de mult posibil, pentru prima dată mi-a fost greu să plec de acasă. Oare îmbătrânesc?
Şi fără legătură cu cele de mai sus, mă enervează rău, dar rău de tot, o chestie, care se agravează de sărbători. Am cunoştinţe (nu prieteni, ci foşti colegi sau alte persoane pe care nu le-am mai văzut de ani buni) care, între timp, şi-au pus pirostriile (deh, a venit vârsta pentru generaţia noastră). Nu le-am cunoscut niciodată jumătatea. Trimit mesaje de sărbători în care se semnează amândoi. Why, but why? Nu înţeleg chestia asta.
hi-hi-hi, deci cand aterizez eu in bucuresti inapoi voi gasi bucurestiul inflorit tot.
RăspundețiȘtergereaici dupa o iarna lunga, lunga, imediat ce au dat primele semne de soare oamenii au iesit pe verande la bronzat ca ciupercile dupa ploaie.
si cum se topeste zapada in mai putin de 2-3 zile pomii au trecut de la infrunzit, la imbobocit si unii deja sunt la stadiul de flori.
miss yah :)